Credinţă plus cunoaşterea adevărului egal transformare

Galatians 3:2 Iată numai ce voiesc sã ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

Titus 2:14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca sã ne răscumpere din orice fărădelege, şi sã-şi cureţe un norod care sã fie al Lui, plin de râvnã pentru fapte bune.

Râvna pentru faptele bune nu izvorăşte din dorinţa de a-I plăcea Lui Dumnezeu, căci faptele cu o astfel de motivaţie duc la concluzia că Dumnezeu poate fi cumpărat sau că acceptarea noastră poate fi negociată.

Cunoaşterea tot mai mult a naturii şi caracterului Lui Dumnezeu dă naştere râvnei pentru fapte bune, fapte pregătite mai dinainte de El pentru ca noi să umblăm în ele.

Nu este acelaşi lucru să îi spui iubitei : ”dragă, eu nu te înşel pentru că ştiu că nu-ţi place!” sau “ cu cât te cunosc mai mult, cu atât te iubesc mai mult şi tu îmi umpli întreg universul sufletului meu, nu mai am nevoie de nimic altceva!"

John 17:3 "şi viaţa veşnicã este aceasta: sã Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu."

Cum Îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu dacă nimeni nu L-a văzut???

John 1:18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Deci :
John 15: 9 Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.
10 Dacã păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.
11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sã rămână în voi, şi bucuria voastră sã fie deplinã.

Care sunt poruncile care trebuiesc păzite?

Joh 15:12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

Titus 3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

1 John 5: 10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Sãu.
11 şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnicã, şi aceastã viaţã este în Fiul Sãu.
12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.

1 John 3:2 Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim cã atunci când Se va arãta El, vom fi ca El; pentru cã Îl vom vedea aşa cum este.

1 John 2:12 Vã scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vã Sunt iertate pentru Numele Lui.
13 Vã scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vã scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.

Cum a fost cel rău biruit??? Prin credinţa în Cel care l-a biruit!!!

1 John 2:1 Copilaşilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu păcătuiţi. Dar dacã cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Cristos, Cel neprihănit.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Ephesians 4:17 Iată, deci, ce vã spun şi mărturisesc eu în Domnul: sã nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor,
18 având mintea întunecatã, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se aflã în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi ....
22 ..... sã vã dezbrăcaţi de omul cel vechi care se stricã după poftele înşelătoare;
23 şi sã vã înnoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi sã vã îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dã adevărul.

Cum te poţi dezbrăca de omul cel vechi şi îmbrăca în omul cel nou??? Poate firea prin propriile forţe a se dezbrăca de sine însăşi pentru a se înnoi???

Neprihănirea şi sfinţenia ne-o dă ADEVĂRUL. Care adevăr??? Adevărul care mărturiseşte dragostea şi acceptarea necondiţionată a Lui Dumnezeu pentru noi. Adevărul care are puterea să ne transforme prin Duhul Lui Dumnezeu. Cu cât cunoaştem mai mult din adevăr, cu atât mai mult se produce înnoirea minţii noastre şi transformarea în omul cel nou.

Galatians 1:4-5 El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca sã ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui sã fie slava în vecii vecilor! Amin!

The knowledge thereof gives us communion with God and Christ (1Jo_1:3), and joy (1Jo_1:4)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!” (Mar 10:15)

Mergeam într-o zi pe stradă, gândindu-mă la relaţia mea cu Dumnezeu, când mi-a răsunat în minte cu claritate, acest verset. Mă gândeam „Da, e adevărat, ştiu lucrul acesta şi de fapt, nu văd legătura... doar eu sunt deja un copil al Lui Dumnezeu... sunt în Împărăţia Lui”.

Într-adevăr, ceva parcă lipsea din relaţia mea cu El, parcă nu era chiar aşa cum scrie în Biblie... „cereţi şi veţi căpăta”, „bate şi ţi se va deschide”, „caută şi vei găsi”, „orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină”, „aveţi totul în Cristos”, „Eu am venit ca oile Mele să aibă Viaţă din belşug”, „să nu duceţi lipsă de nimic”, „nu vă îngrijoraţi”, „aruncaţi asupra LUI îngrijorările voastre”... „vă voi da odihnă”, „vă dau Pacea Mea”...

Parcă prea trebuia să mă lupt cu multe lucruri şi de multe ori fără izbândă sau cu prea mare efort.

Din nou, cu aceeaşi claritate aud: „oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”

„Nu înţeleg... ce vrei Doamne să-mi spui???” În momentul următor aud răspicat:
„Dacă nu te vei smeri ca ACEST COPILAŞ!!!” iar în faţa mea mergeau de mână, o mamă şi un copilaş de vre-o trei anişori, aproape alergând pentru a ţine pasul cu mama sa.

Atunci parcă inima mea s-a deschis şi AM ÎNŢELES!!!
Inima mea a început să se tânguiască şi să-mi spună: „de-aceea îmi era de multe ori atât de greu şi-atât de mult de dus... de împlinit... Eu ştiam că sunt un copil al Lui Dumnezeu, că sunt iubită, dar relaţia mea cu Dumnezeu era ca relaţia dintre mine, om adult şi părinţii mei naturali:
Ei au casa lor, eu a mea
Ei au problemele lor, eu ale mele
Ei au facturile lor, eu ale mele
Ei au bolile lor, eu ale mele
Ei mă iubesc şi eu îi iubesc, dar de la distanţă, de cele mai multe ori fără a putea interveni unii în viaţa altora pentru a o face mai bună
Dacă am o nevoie, un necaz, nu mă pot duce la ei de fiecare dată, doar sunt adult, am responsabilităţi pe care trebuie să mi le asum, nu pot şi n-are nici un rost să-i amărăsc cu toate problemele mele
Deci nu aştept de la ei mai nimic sau oricum, foarte puţin, mai mult o vorbă bună, o încurajare.

Aici am greşit!!! Credeam că relaţia cu Dumnezeu este la fel:
El acolo, eu aici
El cu ale Lui, eu cu ale mele
Iar din când în când îi mai spun ce fac sau când nu mai am nici o soluţie, Îi cer ajutorul dar... cine ştie dacă vrea... sau dacă merit... sau dacă asta e soluţia...

Dar Dumnezeu a vrut să-mi clarifice odată pentru totdeauna relaţia noastră:
„Mat 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.”

A mă smeri ca acest copilaş... ce înseamnă? Cum e acest copilaş?
Dacă-i este foame, cere de mâncare şi e sigur că primeşte, nu-şi pune problema dacă merită, dacă are voie sau dacă părinţii lui pot să-i dea.
Aşteaptă în acelaşi fel să-i fie împlinite toate nevoile fără a se gândi că trebuie să facă ceva în schimb
Dacă-i este frică se ascunde în braţele tatălui fiind sigur că acolo este în siguranţă, fără a se gândi că tatăl nu-l poate proteja de toate relele
Dacă este sus pe gard şi tatăl îi spune „sari că te prind” sare plin de încredere fiind sigur că tatăl îl va prinde
Nimic nu e cu neputinţă pentru părinţii lui iar el nu are nici o grijă!
Se ştie iubit, orice s-ar întâmpla, chiar dacă face rele şi oricând braţele părinţilor sunt deschise pentru el

De aceea nu aveam biruinţă, nu aveam bucurie, viaţa mea nu era deplină, jugul era greu iar sarcina nu era uşoară!!! Încercam din răsputeri să fac eu, ceea ce Tatăl voia să facă pentru mine.

Acum avea sens:

Jer 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”

Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept;
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Psa 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Psa 5:12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Isa 54:14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

Jer 17:7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Jer 29:11 Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Jer 29:12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
Jer 29:13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Jer 29:14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul

Jer 31:3 „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!

Ce bine e să fii un copilaş în braţele Tatălui ceresc!!! Să crezi ca un copilaş în ceea ce spune Dumnezeu despre tine!

Binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi

Binecuvântarea ocupă un loc foarte important în viaţa creştinului. Este o lucrare pe care o facem „la timp şi la netimp”, în orice împrejurare, de câte ori deschidem gura.

De aceea este extrem de important să fim atenţi la ceea ce ne iese pe gură. Fiecare cuvânt al nostru are putere. Ne-a fost dată puterea de a lega şi de a dezlega atât în cer cât şi pe pământ. Şi vom da seama pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit. Asta nu sună ca o ameninţare, ci ca o motivare spre responsabilitate şi conştientizare faţă de puterea care ne-a fost dată.

Nici un cuvânt pe care îl rostim, nu este neutru. Este fie un blestem, fie o binecuvântare. Dacă te întâlneşti cu cineva şi îi spui „mă bucur să te văd”, aceasta este o binecuvântare. Dacă îi spui „vai ce rău arăţi”, acesta este cu siguranţă un blestem. Nu doar pentru că îl percepem ca pe ceva plăcut sau neplăcut, ci pentru că acest cuvânt are putere. Puterea de a zidi sau de a dărâma.

Jam 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Jam 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Jam 5:17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
Jam 5:18 Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.

Atunci când spui „pace”, „bună ziua”, „mergi cu Domnul”, „shalom”... toate acestea au putere. Doar rutina şi minciuna diavolului că sunt simple cuvinte, ne-au făcut să nu mai fim conştienţi de puterea lor. Dar dacă nu suntem conştienţi, asta nu înseamnă că nu au putere.

Când unui copil i se spune mereu „eşti un prost, nu eşti bun de nimic...” el îşi asumă această identitate şi va reacţiona ca atare, cu toate că nu aceasta este realitatea. Dar dacă este încurajat mereu, chiar dacă este mai slăbuţ, va deveni din ce în ce mai puternic.

De asemenea, Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul Cuvântului, furtuna s-a supus cuvântului, diavolul se supune cuvântului care are autoritate. Această autoritate este dată de Cristos, care ESTE CUVÂNTUL! Dar să nu uităm că Isus locuieşte în noi şi dă autoritate cuvintelor noastre.

De aceea suntem îndemnaţi:

Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, şi orice laudã, aceea sã vã însufleţească.

1 Corinteni 14:3 Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.

Eph 4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Eph 4:31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Eph 4:31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Eph 5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Eph 5:20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
Phi 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.
Phi 2:4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
Phi 2:13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
Col 3:8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v-ar putea ieşi din gură.
Col 3:9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
Col 3:10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
Col 3:11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Cristos este totul şi în toţi.
Col 3:12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Col 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Col 3:14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
Col 3:15 Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
Col 3:16 Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
Col 3:17 Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
1Th 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
1Th 5:15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
1Th 5:16 Bucuraţi-vă întotdeauna.
1Th 5:17 Rugaţi-vă neîncetat.
1Th 5:18 Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.

Atitudinea mintii (autor necunoscut, primita de la CyberDailyDevotion)

Filipeni 4:4 "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iaraşi zic: Bucuraţi-vă!"Aceasta este povestea doamnei Jones, o creştina în vârsta de 92 de ani,căreia vârsta înaintata îi afectase grav vederea. În pofida handicapului ei,ea era mereu frumos aranjata: parul pieptănat cu grija, hainele alese cu bungust, iar machiajul discret si plăcut.În fiecare dimineaţa, doamna Jones întâmpina cu entuziasm noua zi. Dupămoartea şotului ei, s-a impus internarea ei într-un cămin de bătrâni, undeputea fi îngrijita în mod corespunzător. Toate lucrurile au fost pregătitedin timp. În ziua în care trebuia sa se mute, un vecin a condus-o cu maşinala căminul de bătrâni. Camera ei nu era încă gata, astfel ca doamna Jones afost nevoita sa aştepte câteva ore în holul de la intrare.În cele din urma, de doamna Jones s-a apropiat un asistent social.Simţindu-i prezenta, bătrânica i-a zâmbit binevoitoare, ajutând lamanevrarea scaunului ei pe rotile înspre lift. În timp ce urcau cu liftul,asistentul a început sa-i descrie toate facilitatule noului ei cămin,amintindu-i si de perdelele noi de la ferestre, de tapetul proaspăt aplicatpe pereţi si de culorile vii ale covorului din centrul camerei pe care o valocui.- Îmi place, îmi place foarte mult, a afirmat entuziasmata doamna Jones.- Dar doamna Jones, încă nu am ajuns în camera. Nu aţi "văzut" nimic dinceea ce va spun eu.- Faptul ca mă simt bine si îmi place n-are a face cu vederea sau ne vedereaunor lucruri, şopti blând bătrânica. Fericirea si bucuria nu sunt atât ostare, cât o alegere. Faptul ca îmi place sau nu camera în care voi locui nutine de felul în care aceasta este aranjata, ci de atitudinea mintii mele.Doamne, ajuta-mă ca atitudinea mintii mele să fie întotdeauna orientată sprevoia Ta. În Numele Domnului Isus, amin !!!

Adevărata problemă

Marcu 10:51 Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei sã-ţi fac?” „Rabuni” I-a rãspuns orbul „sã capãt vederea.” (Marcu 10:51).
Cu toţii ştim ce înseamnă să te învârţi în cerc. Te rogi pentru rezolvarea unui dezastru financiar, doar pentru a face loc la altul să sosească în viaţa ta. Te rogi pentru vindecarea unei probleme de sănătate chiar la timp ca să fi doborât de o alta. Satan aprinde focuri de paie, unul după altul, în jurul nostru, pentru a ne ţine ocupaţi cu stingerea lor şi a ne sustrage de la singurul lucru care este cu adevărat necesar şi anume, a sta la picioarele Lui Isus Cristos şi a învăţa de la El, a primi de la El Viaţa pe care ne-o dă din belşug.

Da, încercăm din greu. Ne rugăm. Ne exersăm credinţa... dar ne lăsăm prinşi mereu în aceleaşi vechi probleme. De ce??? Pentru că mult prea des, nu ştim cu adevărat reala nevoie pentru care să ne rugăm.

Aproape că îţi aud reacţia: „Crede-mă, eu nu am problema asta! Ştiu ce nevoi am. Necesitatea de a-mi împlini acea nevoie, mă face să umblu în cercuri.”

Asta este ceea ce cred cei mai mulţi, că au o nevoie pentru care aleargă mereu şi mereu, de nu-i mai dau de capăt şi că nu-i dau de capăt pentru că nu au alergat destul. Astfel ei îşi petrec întregul timp străduindu-se a primi. Îşi cheltuie energia rugându-se pentru lucruri de care nu au cu adevărat nevoie şi cerând altele pe care nu le vor cu adevărat. Şi astfel sfârşesc în a se îndrepta către nicăieri în mod vertiginos.

Dacă ne uităm în Marcu 10, veţi înţelege ce vreau să spun. Orbul Bartimeu stătea lângă drum cerşind, atunci când Isus a trecut pe lângă el.

Marcu 10:47 El a auzit cã trece Isus din Nazaret, şi a început sã strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milã de mine!”
50 Orbul şi-a aruncat haina; a sãrit, şi a venit la Isus.
51 Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei sã-ţi fac?” „Rabuni” I-a rãspuns orbul „sã capãt vederea.”
52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndatã orbul şi-a cãpãtat vederea, şi a mers pe drum dupã Isus.

Acum, gândeşte un moment la ceva: conform cu ceea ce ne spunea Scriptura, câte nevoi avea Bartimeu în acel moment??? Doar una? Nu, el nu era doar orb, ci şi cerşetor. Probabil că avea mai multe probleme decât ne putem închipui şi toate păreau nevoi legitime ale lui Bartimeu. Dar de fapt, nevoia lui era vederea şi odată rezolvată această nevoie reală, celelalte şi-ar fi găsit în ea rezolvarea.

El ştia lucrul acesta. Aşa că atunci când Isus l-a întrebat „Ce vrei ca Eu să-ţi fac?”, el ştia cu exactitate ce să ceară şi a şi căpătat imediat.

Isus este la fel de disponibil azi faţă de tine ca şi faţă de Bartimeu atunci. Întrebarea este „Ştii cu adevărat ce să ceri?”

Gândeşte-te la asta. Roagă-te. Lasă ca Domnul să-ţi deschidă ochii şi să-ţi arate ceea ce ai nevoie cu adevărat. Dacă faci astfel, rugăciunile tale vor căpăta o nouă putere. În loc de a tot lovi marginile problemei, ele vor nimeri în inima ei, rezolvând-o. Şi nu va trebui să-ţi risipeşti viaţa alergând în cercuri.
Mat 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Vasul crapat - povestire China

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!" Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le udai.

De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa." Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!

Special pentru tine, femeie!

Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.

Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi” şi m-ai cumpărat cu un preţ mai presus de aurul si argintul lumii acesteia. M-ai alcătuit, nu din tărâna drumului, ci dintr-un suflet viu, şi ai pus în mine suflare din suflarea gurii tale. De aceea sunt atât de specială. M-ai aşezat mai presus de îngeri şi doar cu puţin mai jos decât scaunul Tău de domnie.

M-ai încununat cu slavă şi m-ai onorat aşezându-mă la dreapta Ta, în Tine Însăţi, prin Fiul Tău preaiubit. Mi-ai dat în stăpânire toate lucrurile împreună cu El, curăţindu-mă şi împodobindu-mă ca pe o mireasă. M-ai dus la păşuni verzi şi ape de odihnă şi mi-ai întins masa în faţa duşmanilor mei. Ai scos adevărul meu, ca undelemnul la suprafaţa apei şi ca soarele ziua în amiaz, mi-ai spus „Stai şi priveşte, căci Eu voi lupta pentru tine!”

Mi-ai dat odihnă de toate părţile, m-ai înconjurat cu binecuvântările Tale ca şi cu un scut, să nu fie urmate de nici un necaz şi mi-ai lăsat pacea Ta care întrece orice închipuire, ca să-mi păzească mintea şi inima, ca nici teama şi nici tulburarea să nu mă poată cuprinde. Ai rostit Cuvântul Tău peste mine şi nici o armă făurită împotriva mea, nu va avea biruinţă, ci va cădea la picioarele mele... focul nu mă va arde, apa nu ma îneca...

Ai netezit cărările înaintea paşilor mei ca să nu mi se izbească piciorul de vre-o piatră, m-ai luat de mâini şi mi-ai spus „Nu te gândi la ce-a fost mai nainte, nu te mai uita la ce este vechi, căci Eu voi face ceva nou, gata să se întâmple şi va fi special pentru tine. Îţi voi face drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase, te voi veghea când te culci şi când te scoli, la plecare şi la sosire, oriunde vei merge, voi fi cu tine şi-ţi voi da izbândă în tot ce vei face! Nu vei duce lipsă de nimic, căci Eu ştiu nevoile tale şi dacă am îmbrăcat atât de frumos crinii câmpului, cu atât mai mult te voi îmbrăca pe tine, în slava Mea? Dacă păsările cerului îşi primesc hrana fără să are câmpul, cu atât mai mult te voi hrăni pe tine!

Ţi-am dat adăpost sub ocrotirea Mea, cere-Mi orice şi vei căpăta, fii preaiubita Mea în care Eu îmi găsesc plăcerea. Te-am logodit cu Fiul Meu pentru totdeauna prin neprihănire, bunătate, îndurare şi credincioşie şi te-am lăsat să mă cunoşti, căci numai astfel te poţi bucura de tot ceea ce Eu am făcut special pentru tine.

Am pus în tine Duhul Meu, să te călăuzească în toate lucrurile, Viaţa care este în tine te-a răscumpărat de sub blestemul bolii, neputinţei, slăbiciunii... suflarea Mea te-ntinereşte şi te face să zbori asemeni vulturilor, pe crestele cele mai înalte ale norilor. Vei alerga şi nu vei obosi, vei fi ca un pom sădit lângă un izvor de apă, veşnic verde şi care-şi dă roadele la vremea potrivită.

Am pus pe buzele tale o cântare nouă, dintr-o inimă nouă, o cântare care să vestească voia Mea şi celor care nu o cunosc, iar Duhul Meu va adeveri prin putere cuvintele tale, cuvintele Adevărului. Te-am făcut neam împărătesc, preoţie aleasă, suflet nobil, plin de dragostea şi compasiunea Mea. Mă bucur să-ţi fac binele din toată inima şi din tot sufletul Meu!”

Dacă astfel mă vede Domnul meu, dacă astfel m-a făcut, sunt cu adevărat specială!!! Şi nu voi mai permite nimănui să mă considere mai puţin de atât! Dacă sunt de viţă atât de nobilă, nobleţea mă va caracteriza în toate lucrurile!
De ce să nu mă bucur de ceea ce sunt cu adevărat, prin sângele care a curs la cruce acum mai bine de două milenii, special pentru mine?

Dumnezeu nu mai are o problemă cu păcatul nostru !!!

Este o afirmaţie foarte îndrăzneaţă, nu-i aşa??? Cum se poate ca Dumnezeul cel sfânt să se uite la comportamentul meu păcătos şi să spună că acesta nu mai constituie o problemă în calea relaţiei noastre??? Şi-a lăsat oare la o parte sfinţenia Sa pentru mine??? A coborât standardele sfinţeniei Sale pentru mine???
Cu siguranţă că nu, altfel nu ar mai fi Dumnezeul Cel Sfânt.

A existat pentru mine o zi când L-am primit pe Isus în viaţa mea, când am acceptat ca El să fie Domnul şi Mântuitorul meu şi din acel moment eu am devenit un copil preaiubit al Lui Dumnezeu. Din acel moment, Duhul Lui Dumnezeu a intrat în fiinţa mea şi locuieşte acolo. Dar eu totuşi, cu toate intenţiile mele bune, mai păcătuiesc. Şi cum se poate ca un Duh Sfânt să continuie să locuiască într-un trup care păcătuieşte???

Explicaţia este extrem de simplă pentru că Dumnezeu a făcut-o să fie astfel. El ştia din ce suntem făcuţi, ştia neputinţele noastre şi de aceea, ca să rezolve în mod definitiv şi irevocabil problema păcatului care ne despărţea de dragostea Lui, L-a trimis pe Fiul Său să plătească TOT CE ERA DE PLĂTIT pentru TOATE PĂCATELE TUTUROR şi din TOATE TIMPURILE !!!

Domnul nostru Isus Cristos, la cruce, a plătit preţul păcatului întregii omeniri din toate timpurile, trecut, prezent şi viitor. Nu există păcat care să nu fi fost plătit de El!!! De aceea spune Dumnezeu:

Isaia 43:25 Eu, Eu îţi şterg fãrãdelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatele tale.

Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învãţa pe aproapele sau pe fratele sãu, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mã vor cunoaşte, de la cel mai mic pânã la cel mai mare, zice Domnul; cãci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatul lor.

Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat;

Trebuie să ne fie foarte clar că atunci când Dumnezeu face această afirmaţie, o face pe baza jertfei pe care oferit-o Isus dreptăţii Sale. O jertfă absolută!!!

Evrei 10:10 Prin aceastã „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odatã pentru totdeauna.
14 Cãci printr-o singurã jertfã El a fãcut desãvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Vestea cea bună este că suntem LIBERI DE PĂCAT. Am ieşit de sub legea care ne condamna şi am intrat în legea slobozeniei.

Romani 8:2 În adevãr, legea Duhului de viaţã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.

Romani 8:1 Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.

2 Corinteni 3:17 Cãci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

De aici, oricine aude acest lucru, pune următoarea întrebare:

Romani 6:15 Ce urmeazã de aici? Sã pãcãtuim pentru cã nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.

Răspunsul, pe care îl dă chiar Pavel, este clar: Nicidecum. Şi urmează explicaţia:

22 Dar acum, odatã ce aţi fost izbãviţi de pãcat şi v-aţi fãcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnicã.

Ce vrea să spună cu asta??? Odată ce L-am primit pe Isus, am fost eliberaţi din robia păcatului. Adică începe procesul sfinţirii:

2 Corinteni 5:17 Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (sau zidire) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.
Fiind o făptură nouă (neprihănit prin sângele Lui Cristos), în inima ta nu mai există natura păcătoasă, care iubeşte păcatul ci doar tiparele vechi de gândire, care te mai fac să greşeşti.

1. Nu mai există sentimentul de vinovăţie, ruşine sau teamă.

Vinovăţie: nu poţi fi vinovat de ceva ce deja a fost ispăşit. Eşti iertat odată pentru totdeauna!!! Nimic nu te mai poate despărţi de dragostea Lui Dumnezeu!!!

De aici rezultă că într-adevăr, nu mai ai de ce să îţi ceri iertare. Poţi să o ceri, nimeni nu te împiedică, dar ca o expresie a părerii de rău că ai greşit, ca o luare de poziţie vis-a-vis de adevăr (îmi pare rău, ceea ce am făcut este RĂU), dar nu în speranţa de a obţine iertarea. Dacă am obţine iertarea păcatelor în funcţie de eficienţa noastră în a cere iertare, am fi de neiertat, pentru că sunt atâtea păcate de care nici nu ştim că le-am făcut. Ce zici de faptul că te îngrijorezi??? Cuvântul spune să nu o facem!!! E păcat??? De câte ori ţi-ai cerut iertare pentru asta??? Pe zi! 
Dacă ar funcţiona pentru noi, cei care L-am acceptat pe Cristos şi jertfa Lui, versetul din Isaia 59:2 cu zidul. Toată ziua am fi ocupaţi cu demolarea lui.
Ăsta e planul Lui Dumnezeu pentru viaţa noastră???
Nu prea cred!!!

Ruşine: odată cu iertarea, ai primit în dar neprihănirea. Aceasta este o stare de curăţenie absolută, care nu depinde de tine ci de sângele Lui Cristos, de aceea nu poate fi meritată şi nici pierdută sau alterată!!! Când eşti neprihănit, nu ai de ce să îţi fie ruşine.

Teamă: dacă nu mai eşti vinovat şi nu-ţi mai este ruşine, nu mai ai de ca să-ţi fie teamă!

1 Ioan 3:19-20 Prin aceasta vom cunoaşte cã suntem din adevãr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osîndeşte inima noastrã; cãci Dumnezeu este mai mare decât inima noastrã, şi cunoaşte toate lucrurile. (DECI CUNOAŞTE CĂ SUNTEM IERTAŢI, NEPRIHĂNIŢI)
21 Prea iubiţilor, dacã nu ne osîndeşte inima noastrã, avem îndrãznealã la Dumnezeu.

2. Tiparele noastre de gândire şi comportament se schimbă, dar nu datorită eforturilor noastre ci:

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogãţiile bunãtãţii, îngãduinţei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţã? (pocăinţa-metanoia în greceşte: schimbarea gândirii)

2 Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului.

Deci Duhul Lui Dumnezeu este Cel care face schimbarea, din slavă în slavă, adică este un proces care se întinde pe durata întregii vieţi pământeşti. Totdeauna va mai fi loc pentru schimbare, pentru mai bine, până când vom fi faţă în faţă cu Domnul.

Mai rămâne totuşi o întrebare pentru momentul când încă mai greşim. Dacă nu mai am vinovăţie, ruşine şi teamă pentru acest lucru, care este rău iar Lui Dumnezeu nu-I pasă că greşesc...

STAI!!!!!! OPREŞTE-TE!!!! Bineânţeles că Îi pasă!!! Care părinte ar putea privi spre copilul său făcând răul şi să nu îi pese??? Am spus că nu mai are o problemă cu păcatul tău, adică acesta nu te mai desparte de El şi nu mai eşti judecat şi condamnat. Dar El te avertizează totdeauna prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său care locuieşte în tine, CĂ NU EŞTI PE DRUMUL BUN ŞI CĂ ÎŢI FACI SINGUR RĂU.

Păcatul nu mai este o problemă pentru Dumnezeu, dar este o problemă pentru tine.

DACĂ PĂCĂTUIEŞTI, PĂCATUL NU TE MAI DESPARTE DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, DAR TE ADUCE ÎNTR-O POZIŢIE CARE ATRAGE ASUPRA TA CONSECINŢELE FAPTEI TALE (nu pedeapsa Lui Dumnezeu, asta trebuie să ne fie clar, ci urmările naturale ale unei greşeli, de care nu suntem scutiţi).

De ex. Curvarul din Corint, nu şi-a pierdut mântuirea, dar şi-a pierdut părtăşia cu fraţii, rămânerea în cadrul bisericii, care este un mediu protejat, astfel satan a putut primi putere asupra trupului şi a sufletului său pentru o vreme (probabil vre-o boală ca urmare a actului sexual comis, sentimentul de vinovăţie, ruşine, teamă), până când omul şi-a ieşit din starea aceea. S-a lipsit singur de bucuria unei vieţi depline pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi. Harul Lui Dumnezeu nu a fost retras dar el s-a lipsit de capacitatea de a-l primi. Când te simţi vinovat şi ţi-e ruşine, nu mai ai curajul să ridici ochii către Dumnezeu şi oameni.

Deci atunci când păcătuieşti, nu-ţi pierzi mântuirea sau dragostea Lui Dumnezeu, nici neprihănirea!!! După cum am mai spus, neprihănirea nu este ceva ce am putut merita prin faptele noastre. Sângele Lui Cristos ne-a dat-o şi tot el o susţine, nu faptele noastre. Nu poţi face nimic pentru a o câştiga şi nimic pentru a o pierde !!!! Ci doar lucrarea şi roadele ei le-ai oprit pentru o vreme.

Isaia 32:17 Lucrarea neprihãnirii va fi pacea, roada neprihãnirii: odihna şi liniştea pe vecie.(linişte înseamnă încredere, siguranţă)
18 Poporul meu va locui în locuinţa pãcii, în case fãrã grijã şi în adãposturi liniştite.

Poţi ieşi din starea de păcat, intrând în adevăr. Adevărul este cel care ne face liberi.

Ioan 8:32 veţi cunoaşte adevãrul, şi adevãrul vã va face slobozi.”

Adevărul îţi spune două lucruri:

1. Eşti copilul Lui Dumnezeu, eşti neprihănit, adică fără vină, chiar dacă ai greşit.
2. Fii onest faţă de tine şi faţă de Dumnezeu şi spune păcatului pe nume!!!

Aşezându-te în poziţia adevărului, vei primi de la Dumnezeu puterea de a învinge păcatul, nu trebuie tu să lupţi pentru a ieşi din el, ci Acel care a biruit păcatul, îţi va da puterea asupra lui la timpul potrivit. Tu trebuie doar să ai ochii aţintiţi asupra Aceluia care e sursa tuturor binecuvântărilor din viaţa ta.

Deci neprihănirea îţi aduce şi biruinţa. Viaţa de biruinţă îţi aparţine, este viaţa Aceluia care de bună voie Şi-a dat-o pentru tine. Cunoaşte adevărul şi el te va face slobod. Slobod ca să primeşti ceea ce deja ţi s-a dat. Rămâi în adevăr şi vei avea o viaţă din belşug. Nu vei duce lipsă de nimic.

Filipeni 4:6 Nu vã îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugãciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Dumnezeu este Duh iar omul a fost creat după chipul şi asemănarea Lui

Dumnezeu este duh, iar omul a fost creat după chipul şi asemănarea Lui. Deci noi în esenţă suntem un duh, îmbrăcat în suflet şi locuind într-un trup. Trupul şi sufletul sunt susţinute de puterea duhului. (când duhul este trist, trupul este bolnav iar sufletul suferă).

În momentul căderii, duhul nostru a murit faţă de Dumnezeu şi a înviat faţă de sine însuşi devenind rob puterii lui satan. Astfel a apărut Eu-l , firea centrată pe sine, pe propriile eforturi.

Deci duhul mort faţă de Dumnezeu şi viu faţă de păcat, poate fi numit “boală” iar firea, programată pozitiv sau negativ, reprezintă “simptomele”.

Dumnezeu a venit cu un medicament radical, care vindecă boala păcatului, regenerând duhul. Medicamentul este “viaţa Lui Cristos”, care S-a lăsat răstignit, luând cu Sine duhul bolnav, au murit împreună, au fost îngropaţi împreună şi au înviat împreună, un Cristos viu şi un duh regenerat de viaţa Lui Cristos. Un duh nou, viu faţă de Dumnezeu şi mort faţă de păcat.

Acum duhurile noastre sunt unite, Duhul Lui şi duhul nostru fiind una! (ex. Când pui un pliculeţ de ceai în apa fierbinte, devine un lichid colorat numit ceai iar acţiunea este ireversibilă, nu mai poţi separa ceaiul şi apa cum au fost înainte).

Identitatea noastră (boala) a fost vindecată, suntem din nou duhuri vii faţă de Dumnezeu, îmbrăcate cu un suflet şi locuind într-un trup. Însă simptomele mai sunt încă prezente. Dar orice medic va afirma că boala trebuie tratată, nu simptomele. (ex. Piciorul amputat care încă mai doare. Doar dacă înfrunţi realitatea piciorului lipsă, creierul va anula senzaţia de durere).

Privind în permanenţă la identitatea ta reală de duh, care este personificată de Isus Cristos, rând pe rând, simptomele vechii vieţi, vechile tipare, vor cădea şi vei fi capabil să trăieşti în conformitate cu ceea ce eşti de fapt!!!

Prin simptome satan încearcă să ne mintă că încă mai suntem bolnavi. (ex. S-a făcut o experienţă prin care unui om sub hipnoză i s-a pus un cub de ghiaţă în mână spunându-i-se că este o monedă încinsă. Satan, având controlul minţii omului, a făcut creierul să creadă o minciună şi să provoace simptomele de reacţie la o monedă încinsă, ceea ce a provocat o arsură în palma omului. Satan nu a putut schimba realitatea cubului de ghiaţă, dar a putut să mintă, dând o informaţie eronată, iar trupul a reacţionat conform tiparelor cunoscute).

Odată ce spiritul nostru a fost regenerat, nu mai putem fi ce am fost înainte, dar mai putem reacţiona ca înainte, atunci când suntem puşi în faţa unei situaţii cu care am mai fost confruntaţi, iar tiparele noastre nu au fost încă înlocuite de Duhul Lui Dumnezeu care face această schimbare (acesta este procesul care ne duce din slavă în slavă până la schimbarea totală, când Cristos va lua pe deplin chip în noi).

Ilustraţie : care este prima reacţie a unui tigru care se crede şoricel, când se vede faţă în faţă cu o pisică???

Observaţie : duhul regenerat este scutul sufletului şi al trupului.

Hula impotriva Duhului Sfant (pacatul care duce la moarte)

Din locul in care ma aflu (in har=dar nemeritat, necastigat), lucrurile se vad astfel:

Din Evrei 10:
Isus, Mielul Lui Dumnezeu, a facut voia Tatalui, sfintind si desavarsind, ODATA PENTRU TOTDEAUNA pe cei care accepta jertfa Sa. Dumnezeu nu-si mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor!

Acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat (a cere iertare), prin sangele Lui Isus avand intrare libera (neconditionata de faptele noastre) in Locul Prea Sfant.

Deci Isus a murit pentru iertarea tuturor pacatelor noastre, odata pentru totdeauna. Cine crede in El, nu mai vine la judecata si nu vede moartea.
...........
Insa totusi, in Biblie se vorbeste despre un pacat de moarte, un pacat cu voia, hula impotriva Duhului Sfant. Daca orice pacat facut de mine a fost deja platit la cruce inseamna ca pacatul acela care duce la moarte, este ceva ce nu fac. simplul fapt ca, pina la sfarsit ma incapatanez sa nu fac acel lucru, ma va duce cu siguranta la judecata si moarte.

Ioan16:8-11 ne spune despre Ajutorul, care va veni daca Isus va pleca(citez din traducerea God's Word):

El va veni sa condamne lumea de pacat, sa arate lumii ceea ce are aprobarea Lui Dumnezeu si sa convinga lumea ca Dumnezeu o judeca. El va convinge lumea de pacat fiindca oamenii nu cred in Mine. Va arata lumii ce are aprobarea Lui Dumnezeu, fiindca Eu merg la Tatal si voi nu ma veti mai vedea. va convinge lumea ca Dumnezeu o judeca, fiindcaconducatorul acestei lumi a fost deja judecat... Cand Duhul Adevarului va veni, El va va calauzi in tot adevarul.

Deci scopul pentru care Duhul (Ajutorul) vine, este:
-pentru a convinge lumea de natura ei pacatoasa si de nevoia de Cristos. Cei care nu cred in Cristos refuza cercetarea Duhului si practic, necrezandu-L, Il fac mincinos, hulind impotriva cercetarii Sale. Acest refuz constant, ii va duce la moarte, fiind singurul "pacat" neacoperit de sangele Lui Cristos la cruce.

-va convinge lumea de neprihanirea Lui Cristos, pe care o primesc prin credinta acei care cred in El. Nu este o neprihanire prin fapte, caci toate faptele rele au fost deja rascumparate, ci prin credinta in sangele Lui Cristos. Nu exista nici o alta neprihanire care sa fie acceptata de Dumnezeu, decat cea primita prin Credinta in Fiul Sau. Cine cauta sa-si castige o alta neprihanire, huleste impotriva Duhului, castigand judecata in loc de viata vesnica.

-va convinge lumea ca Dumnezeu o judeca, caci satan a fost deja judecat. Cine nu accepta marturia Duhului ca avem o singura viata si apoi vine judecata, huleste impotriva Duhului si... are parte de judecata.

Deci, nu exista nici un alt pacat care sa ne duca la moarte (altfel jertfa si sangele Lui Isus ar fi partiale) decat refuzul constant de a primi aceasta iertare, refuz facut Duhului, caci El este Cel care necerceteaza si ne convinge.