"2Co 5:21 Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."Dumnezeu este neprihanit, nu? Ce inseamna aceast lucru? Curat, fara pata, sfant. Si fiindca El este astfel, nimic necurat nu poate sta in prezenta Lui. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea partasie cu el, insa dupa cadere, omul nu a mai putut sa stea in prezenta Lui Dumnezeu. Devenise pacatos, necurat si tot ce este necurat este parjolit de prezenta Lui Dumnezeu, de natura Sa sfanta.
De aceea, pentru a avea din nou partasie cu omul, pe care il iubeste atat de mult, El L-a facut pacat pe Insusi Fiul Sau, care nu a cunoscut nici un pacat, a judecat, condamnat si pedepsit in El, pacatul intregii omeniri, pentru ca noi, sa devenim, NEPRIHANIREA LUI. Acesta este un lucru extrem de important de inteles, nu avem o neprihanire a noastra, prin faptele sau meritul nostru, ci neprihanirea Lui. Aceasta neprihanire, platita cu sange de Dumnezeu, este perfecta, completa, inclusiva si permanenta, fiindca este o neprihanire divina, nu omeneasca.
Acel care primeste aceasta neprihanire, prin credinta, in afara faptelor sale, o primeste odata pentru TOTDEAUNA. Nimic din ce "facem" nu ne poate indreptati sa primim aceasta neprihanire (data prin har) si nimic din ce "facem" nu ne descalifica de la a o avea.
De aceea, în orice situatie, (chiar si in mijlocul savarsirii unui pacat) suntem calificati sa putem sta in prezenta Lui Dumnezeu si a primi binecuvantarile Sale. De ce? Fiindca Dumnezeu nu se uita la noi, nici la faptele noastre, ci se uita la sangele Lui Cristos care este peste noi. Asta inseamna ca Dumnezeu s-a inmuitat, adica face concesii pacatului, trecandu-l cu vederea? NU! Pentru Dumnezeu, plata pacatului va fi intotdeauna, moartea, dar acest lucru l-a implinit pentru noi in Isus Cristos!
Atunci asta inseamna ca putem pacatui cat vrem ca nu mai exista consecinte??? Cu siguranta ca nu!!! Acel care are o inima schimbata, un Duh nou, este o fiinta noua si nu mai iubeste pacatul. Mai poate pacatui, dar nu mai iubeste sa pacatuiasca. Iar ceea ce este extrem de odihnitor, este ca atunci cand ai pacatuit, daca esti constient de neprihanirea ta, in afara faptelor tale, daca stii ca Dumnezeu nu iti mai tine in seama pacatul, poti sa te apropii plin da indrazneala de tronul harului pentru a capata indurare in vreme de nevoie.
Caci nu pedeapsa sau frica, il face pe om sa se schimbe, ci bunatatea Lui Dumnezeu.
Rom 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Deci constiinta neprihanirii Lui te face sa intri in odihna lucrarii terminate a Lui Isus, la cruce. Nimic din ceea ce faci, nu poate sa adauge sau sa scada ceva din neprihanirea pe care ai primit-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu