Viaţa pe care o trăim este rezultatul a ceea ce credem. (I)

Este rezultatul a ceea ce credem despre noi înşine şi despre Dumnezeu. Nu are atât de mare importanţă ceea ce sunt, cât are ceea ce cred că sunt, fiindcă eu voi reacţiona totdeauna conform a ceea ce cred.

Ex: dacă eu cred despre mine că sunt un şoarece, nu are importanţă că eu in realitate sunt pui de tigru, când mă întâlnesc faţă în faţă cu pisica, ghici ce voi face???

Biblia spune „Dacă crezi în inima ta şi mărturiseşti cu gura ta (confirmi credinţa prin acţiune) pe Cristos, ca Domn, eşti mântuit”. Cel mai mare miracol din viaţa noastră, transformarea din fii ai întunericului în fii ai Luminii, se întâmplă prin simpla credinţă, validată cu acţiunea ca atare.

Dar odată cu mântuirea, Dumnezeu spune că ne-a dat toate lucrurile, că ne-a pregătit o viaţă din abundenţă, în care să nu ducem lipsă de nimic, în care să domnim împreună cu Cristos, o viaţă în care blestemul nu mai are putere şi în care toate binecuvântările Lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, sunt DA pentru noi, pentru ca şi AMIN al nostru să fie spre slava Lui Dumnezeu.

Este frumos ceea ce am scris, dar dacă rămâne la nivelul de informaţie, nu am câştigat nimic. Dacă nu acţionăm în consecinţă, credinţa noastră este moartă, cu ne aduce nici un folos. Dacă eu ştiu că boala nu are putere asupra mea şi totuşi, la primele simptome, mă bag în pat cu termometrul în gură, faptele mele ce spun??? Acţionez conform a ceea ce văd şi simt (dau putere în viaţa mea la ceea ce se vede) în loc să acţionez în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu despre situaţie „Nici o armă ridicată împotriva ta nu va prospera”. Mă port ca un şoarece, cu toate că sunt pui de tigru.

De aceea spune Dumnezeu, considerând foarte important acest lucru, că „viaţa veşnică (cea pe care o primim din momentul înfierii) constă în a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Fiul Său”. Cu cât cunoşti (şi crezi) mai mult ceea ce eşti prin lucrarea terminată de la cruce, prin harul Domnului, cu cât cunoşti (şi crezi) mai mult inima Lui Dumnezeu şi voia Lui pentru tine, cu atât mai mult viaţa ta se va transforma şi vei fi tot mai mult prin acţiunile tale, ceea ce eşti în fapt.

Prin naşterea din nou, am devenit o făptură nouă trăind, după reguli noi fiindcă nu mai suntem cetăţeni ai lumii ci ai Împărăţiei Lui Dumnezeu. Dar dacă nu cunoaştem ce suntem şi cum funcţionează Împărăţia (exact invers decât firescul cu care am fost obişnuiţi), vom continua să trăim firesc, o viaţă de robie, după ce am fost eliberaţi prin Sângele scump al Mântuitorului nostru. Cred că este prea mare preţul, pentru a nu-l onora!