Roade demne de o mantuire atat de mare

Am citit undeva ca "Unii crestini nu fac nimic, dar nu exista crestin care sa nu aibe nimic de facut". Acest lucru m-a dus cu gandirea ceva mai departe si m-a facut sa mai adaug cateva ganduri care mie mi s-au parut utile.
A fi crestin nu are de a face cu faptele ci cu identitatea. Sunt crestin fiindca am acceptat lucrarea Lui Cristos de la cruce. Sunt crestin fiindca am acceptat darul fara plata al Lui Dumnezeu, am fost rascumparat prin sangele Mielului, Jertfa mea de ispasire(nu prin fapte, ca sa nu ma laud).
A fi crestin e radacina iar faptele mele sunt roadele pomului numit credinta. Credinta corecta produce o traire(roade) corecta. Cand stiu ca de la Tatal vin (am fost nascut din nou din Duh), cand stiu ca la Tatal ma duc (fiind sfintit si desavarsit prin jertfa Lui Isus, odata pentru totdeauna) si ca toate lucrurile mi-au fost date in Cristos (nimic nu este cu neputinta celui care crede si pot totul in Cristos), ca m-a fost data pace de toate partile si sunt impacat cu Dumnezeu odata pentru totdeauna, acest lucru va produce in mine roade demne de o mantuire atat de mare!

Multumirea poate invia mortii

Meditatii zilnice 22.11.2007
New Creation Church – Singapore

Joh 11:41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: „Tată, Îţi mulţămesc că M'ai ascultat.
Joh 11:42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M'ai trimes.”

Dupa ce Isus a spus aceste cuvinte, a strigat cu voce tare „Lazare, iesi afara!” si omul care era mort de patru zile a iesit din mormantul sau.

Acesta este unul dintre cele mai mari miracole pe care Isus le-a facut. Lazar era mort de patru zile cand Isus l-a inviat din morti. Nu esti de acord ca moartea este o probleme extrema? A nu avea bani in banca, a fi bolnav sau a-ti pierde sjujba, oricat ar fi de rele, nu sunt asa de grave ca a fi mort.

Dar ceea ce vreau eu sa vezi este: daca Isus in cea mai extrema problema, ne arata ca solutia este tot „Tata, Iti multumesc!”, atunci cu cat mai mult ar trebui sa-I multumim Lui Dumnezeu cand ne confruntam cu probleme mai putin grave. Daca multumirea poate invia mortii, atunci hai sa multumim in mijlocul problemelor noastre si sa vedem victoria.

Din pacate, tindem sa facem opusul, sa murmuram si sa ne plangem iar murmuratul si nemultumirea doar maresc problemele. Pe de alta parte, multumirea este limbajul credintei, care Ii face placere Lui Dumnezeu. Dar eu nu spun sa multumim pentru problemele prin care trecem. Nu, ci multumim Lui Dumnezeu caci El este raspunsul la problemele noastre si ca El deja ne-a dat toate binecuvantarile (Efeseni1:3)

„Dar Pastor Prince, ceea ce am este atat de putin!”

Prietene, multumeste-I Lui Dumnezeu pentru putinul pe care il ai si el se va multiplica. Isus a multumit Tatalui pentru cei cinci pesti si cele doua paini, pranzul unui baietel, si acest pranz a fost multiplicat pentru a hrani mai mult de 5000 de oameni si au ramas 12 cosuri de ramasite (Ioan6:8-13). Si atunci cand Duhul Sfant a vorbit din nou despre acest eveniment, El a mentionat in mod special ca Domnul a multumit (Ioan6:23). Duhul Sfant se pare ca este mult mai multumit de actul de a multumi decat de miracolul inmultirii painilor.

Prietene, cu cat multumesti mai mult Lui Dumnezeu, cu atat mai mult Ii faci placere. Putinul pe care il ai va fi multiplicat si orice este mort in viata ta va fi adus la viata!

„Nu vă îngrijoraţi de nimic...”

Uşor de spus, dar mai greu de făcut. Normal, ca fiinţă spirituală, arunci toate îngrijorările asupra Lui Isus şi El este Acela care le poartă iar tu nu mai ai nici o problemă.

Dar spune-mi, de câte ori se întâmplă aşa? De multe ori, sau de puţine, depinde de fiecare, suntem prinşi într-o poziţie mai puţin spirituală şi mai mult în fire şi atunci îngrijorarea îşi face lucrarea în noi, producând stres, tensiune, certuri, reacţii nedorite, ba chiar boală.

Bineînţeles că Isus este soluţia pentru toate problemele şi îngrijorările noastre dar când eşti în fire şi mintea refuză să se alinieze duhului, poţi să îţi pui o întrebare simplă, care să ajute mintea să refuze îngrijorarea şi să accepte călăuzirea Duhului.

Iar întrebarea este tot din Scriptură căci Domnul ne ştie neputinţele şi ne dă soluţii. „Dacă te îngrijorezi, poţi adăuga măcar un cot, vieţii tale?” Deci, practic, pune-ţi întrebarea „dacă mă îngrijorez, pot schimba în vre-un fel situaţia?” Dacă da, merită să te îngrijorezi, dar dacă nu, de ce să o faci???

Şi dacă ai găsit că nu merită, atunci automat Duhul îţi va spune ce „merită” să faci, şi anume, să aduci înaintea Domnului problema ta şi să laşi la picioarele Sale orice îngrijorare, mulţumindu-I că El ţi-a dat deja soluţia. Şi astfel, pacea Sa care întrece orice închipuire, îţi păzeşte mintea şi inima în Isus Cristos!

Lecţiile vieţii

Viaţa este un lung şir de lecţii care nu se termină niciodată. Cât trăim, învăţăm. Şi nu toate sunt plăcute, dar toate sunt folositoare, aşa că e bine să nu o dispreţuim nici pe cea mai umilă dintre ele. Chiar de la prima lecţie primim o palmă peste fund, urmată de un răcnet protestatar, din toţi rărunchii, însă acea durere, ne aduce prima gură de aier şi ne umple plămânii făcând tranziţia de la mediul acvatic la cel aerian.

Apoi învăţăm pe rând, să auzim... dar asta nu înseamnă că ştim să ascultăm. Să vedem... dar nu neapărat să observăm. Să simţim... cu pielea, nu cu inima. Să gustăm... dar nu să şi apreciem. Să mirosim... dar nu neapărat să percepem. Ştiaţi că primele două lucruri pe care le percepem emoţional, sunt teama şi dragostea? Două extreme care nu ar trebui să coexiste. În dragoste nu trebuie să fie teamă, căci dragostea desăvârşită alungă teama.

O altă lecţie pe care o învăţăm din primele luni de viaţă este manipularea... doamne cât de uşor se învaţă şi-i facem pe cei din jurul nostru să danseze cum cântăm noi... Următoarea, una din favoritele vieţii, fructul interzis... orice este „nu”, este atractiv şi trebuie încercat. O alta la fel de importantă, este minciuna. Te scapă de consecinţe neplăcute.

Şi în tot acest timp, învăţăm că doare atunci când te loveşti, dar mama sau tatăl sunt mereu acolo să te mângâie, că dacă plângi atunci când ţi-e foame, primeşti mâncare, că totdeauna patul îţi este cald şi primitor şi sărutul de noapte bună este mereu al tău. Că totdeauna sunt două braţe întinse, care să te primească, să te adăpostească, să te iubească.

Şi astfel, viaţa, mereu atentă, ne dă în permanenţă lecţii care să ne fie de folos. Dar cred că niciodată nu suntem suficient de pregătiţi pentru lecţia care urmează.

Credinţă plus cunoaşterea adevărului egal transformare

Galatians 3:2 Iată numai ce voiesc sã ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

Titus 2:14 El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca sã ne răscumpere din orice fărădelege, şi sã-şi cureţe un norod care sã fie al Lui, plin de râvnã pentru fapte bune.

Râvna pentru faptele bune nu izvorăşte din dorinţa de a-I plăcea Lui Dumnezeu, căci faptele cu o astfel de motivaţie duc la concluzia că Dumnezeu poate fi cumpărat sau că acceptarea noastră poate fi negociată.

Cunoaşterea tot mai mult a naturii şi caracterului Lui Dumnezeu dă naştere râvnei pentru fapte bune, fapte pregătite mai dinainte de El pentru ca noi să umblăm în ele.

Nu este acelaşi lucru să îi spui iubitei : ”dragă, eu nu te înşel pentru că ştiu că nu-ţi place!” sau “ cu cât te cunosc mai mult, cu atât te iubesc mai mult şi tu îmi umpli întreg universul sufletului meu, nu mai am nevoie de nimic altceva!"

John 17:3 "şi viaţa veşnicã este aceasta: sã Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu."

Cum Îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu dacă nimeni nu L-a văzut???

John 1:18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Deci :
John 15: 9 Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.
10 Dacã păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.
11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sã rămână în voi, şi bucuria voastră sã fie deplinã.

Care sunt poruncile care trebuiesc păzite?

Joh 15:12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

Titus 3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

1 John 5: 10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Sãu.
11 şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnicã, şi aceastã viaţã este în Fiul Sãu.
12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.

1 John 3:2 Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim cã atunci când Se va arãta El, vom fi ca El; pentru cã Îl vom vedea aşa cum este.

1 John 2:12 Vã scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vã Sunt iertate pentru Numele Lui.
13 Vã scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vã scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.

Cum a fost cel rău biruit??? Prin credinţa în Cel care l-a biruit!!!

1 John 2:1 Copilaşilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu păcătuiţi. Dar dacã cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Cristos, Cel neprihănit.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Ephesians 4:17 Iată, deci, ce vã spun şi mărturisesc eu în Domnul: sã nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor,
18 având mintea întunecatã, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se aflã în urma împietririi inimii lor.
19 Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.
20 Dar voi ....
22 ..... sã vã dezbrăcaţi de omul cel vechi care se stricã după poftele înşelătoare;
23 şi sã vã înnoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi sã vã îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dã adevărul.

Cum te poţi dezbrăca de omul cel vechi şi îmbrăca în omul cel nou??? Poate firea prin propriile forţe a se dezbrăca de sine însăşi pentru a se înnoi???

Neprihănirea şi sfinţenia ne-o dă ADEVĂRUL. Care adevăr??? Adevărul care mărturiseşte dragostea şi acceptarea necondiţionată a Lui Dumnezeu pentru noi. Adevărul care are puterea să ne transforme prin Duhul Lui Dumnezeu. Cu cât cunoaştem mai mult din adevăr, cu atât mai mult se produce înnoirea minţii noastre şi transformarea în omul cel nou.

Galatians 1:4-5 El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca sã ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. A Lui sã fie slava în vecii vecilor! Amin!

The knowledge thereof gives us communion with God and Christ (1Jo_1:3), and joy (1Jo_1:4)

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!” (Mar 10:15)

Mergeam într-o zi pe stradă, gândindu-mă la relaţia mea cu Dumnezeu, când mi-a răsunat în minte cu claritate, acest verset. Mă gândeam „Da, e adevărat, ştiu lucrul acesta şi de fapt, nu văd legătura... doar eu sunt deja un copil al Lui Dumnezeu... sunt în Împărăţia Lui”.

Într-adevăr, ceva parcă lipsea din relaţia mea cu El, parcă nu era chiar aşa cum scrie în Biblie... „cereţi şi veţi căpăta”, „bate şi ţi se va deschide”, „caută şi vei găsi”, „orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină”, „aveţi totul în Cristos”, „Eu am venit ca oile Mele să aibă Viaţă din belşug”, „să nu duceţi lipsă de nimic”, „nu vă îngrijoraţi”, „aruncaţi asupra LUI îngrijorările voastre”... „vă voi da odihnă”, „vă dau Pacea Mea”...

Parcă prea trebuia să mă lupt cu multe lucruri şi de multe ori fără izbândă sau cu prea mare efort.

Din nou, cu aceeaşi claritate aud: „oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”

„Nu înţeleg... ce vrei Doamne să-mi spui???” În momentul următor aud răspicat:
„Dacă nu te vei smeri ca ACEST COPILAŞ!!!” iar în faţa mea mergeau de mână, o mamă şi un copilaş de vre-o trei anişori, aproape alergând pentru a ţine pasul cu mama sa.

Atunci parcă inima mea s-a deschis şi AM ÎNŢELES!!!
Inima mea a început să se tânguiască şi să-mi spună: „de-aceea îmi era de multe ori atât de greu şi-atât de mult de dus... de împlinit... Eu ştiam că sunt un copil al Lui Dumnezeu, că sunt iubită, dar relaţia mea cu Dumnezeu era ca relaţia dintre mine, om adult şi părinţii mei naturali:
Ei au casa lor, eu a mea
Ei au problemele lor, eu ale mele
Ei au facturile lor, eu ale mele
Ei au bolile lor, eu ale mele
Ei mă iubesc şi eu îi iubesc, dar de la distanţă, de cele mai multe ori fără a putea interveni unii în viaţa altora pentru a o face mai bună
Dacă am o nevoie, un necaz, nu mă pot duce la ei de fiecare dată, doar sunt adult, am responsabilităţi pe care trebuie să mi le asum, nu pot şi n-are nici un rost să-i amărăsc cu toate problemele mele
Deci nu aştept de la ei mai nimic sau oricum, foarte puţin, mai mult o vorbă bună, o încurajare.

Aici am greşit!!! Credeam că relaţia cu Dumnezeu este la fel:
El acolo, eu aici
El cu ale Lui, eu cu ale mele
Iar din când în când îi mai spun ce fac sau când nu mai am nici o soluţie, Îi cer ajutorul dar... cine ştie dacă vrea... sau dacă merit... sau dacă asta e soluţia...

Dar Dumnezeu a vrut să-mi clarifice odată pentru totdeauna relaţia noastră:
„Mat 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.”

A mă smeri ca acest copilaş... ce înseamnă? Cum e acest copilaş?
Dacă-i este foame, cere de mâncare şi e sigur că primeşte, nu-şi pune problema dacă merită, dacă are voie sau dacă părinţii lui pot să-i dea.
Aşteaptă în acelaşi fel să-i fie împlinite toate nevoile fără a se gândi că trebuie să facă ceva în schimb
Dacă-i este frică se ascunde în braţele tatălui fiind sigur că acolo este în siguranţă, fără a se gândi că tatăl nu-l poate proteja de toate relele
Dacă este sus pe gard şi tatăl îi spune „sari că te prind” sare plin de încredere fiind sigur că tatăl îl va prinde
Nimic nu e cu neputinţă pentru părinţii lui iar el nu are nici o grijă!
Se ştie iubit, orice s-ar întâmpla, chiar dacă face rele şi oricând braţele părinţilor sunt deschise pentru el

De aceea nu aveam biruinţă, nu aveam bucurie, viaţa mea nu era deplină, jugul era greu iar sarcina nu era uşoară!!! Încercam din răsputeri să fac eu, ceea ce Tatăl voia să facă pentru mine.

Acum avea sens:

Jer 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”

Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept;
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Psa 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Psa 5:12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Isa 54:14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

Jer 17:7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Jer 29:11 Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Jer 29:12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
Jer 29:13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Jer 29:14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul

Jer 31:3 „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!

Ce bine e să fii un copilaş în braţele Tatălui ceresc!!! Să crezi ca un copilaş în ceea ce spune Dumnezeu despre tine!

Binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi

Binecuvântarea ocupă un loc foarte important în viaţa creştinului. Este o lucrare pe care o facem „la timp şi la netimp”, în orice împrejurare, de câte ori deschidem gura.

De aceea este extrem de important să fim atenţi la ceea ce ne iese pe gură. Fiecare cuvânt al nostru are putere. Ne-a fost dată puterea de a lega şi de a dezlega atât în cer cât şi pe pământ. Şi vom da seama pentru fiecare cuvânt pe care l-am rostit. Asta nu sună ca o ameninţare, ci ca o motivare spre responsabilitate şi conştientizare faţă de puterea care ne-a fost dată.

Nici un cuvânt pe care îl rostim, nu este neutru. Este fie un blestem, fie o binecuvântare. Dacă te întâlneşti cu cineva şi îi spui „mă bucur să te văd”, aceasta este o binecuvântare. Dacă îi spui „vai ce rău arăţi”, acesta este cu siguranţă un blestem. Nu doar pentru că îl percepem ca pe ceva plăcut sau neplăcut, ci pentru că acest cuvânt are putere. Puterea de a zidi sau de a dărâma.

Jam 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Jam 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Jam 5:17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.
Jam 5:18 Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.

Atunci când spui „pace”, „bună ziua”, „mergi cu Domnul”, „shalom”... toate acestea au putere. Doar rutina şi minciuna diavolului că sunt simple cuvinte, ne-au făcut să nu mai fim conştienţi de puterea lor. Dar dacă nu suntem conştienţi, asta nu înseamnă că nu au putere.

Când unui copil i se spune mereu „eşti un prost, nu eşti bun de nimic...” el îşi asumă această identitate şi va reacţiona ca atare, cu toate că nu aceasta este realitatea. Dar dacă este încurajat mereu, chiar dacă este mai slăbuţ, va deveni din ce în ce mai puternic.

De asemenea, Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul Cuvântului, furtuna s-a supus cuvântului, diavolul se supune cuvântului care are autoritate. Această autoritate este dată de Cristos, care ESTE CUVÂNTUL! Dar să nu uităm că Isus locuieşte în noi şi dă autoritate cuvintelor noastre.

De aceea suntem îndemnaţi:

Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, şi orice laudã, aceea sã vã însufleţească.

1 Corinteni 14:3 Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.

Eph 4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Eph 4:31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Eph 4:31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Eph 5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Eph 5:20 Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.
Phi 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.
Phi 2:4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
Phi 2:13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
Col 3:8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v-ar putea ieşi din gură.
Col 3:9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
Col 3:10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
Col 3:11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Cristos este totul şi în toţi.
Col 3:12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
Col 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
Col 3:14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
Col 3:15 Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
Col 3:16 Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
Col 3:17 Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
1Th 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
1Th 5:15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.
1Th 5:16 Bucuraţi-vă întotdeauna.
1Th 5:17 Rugaţi-vă neîncetat.
1Th 5:18 Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi.

Atitudinea mintii (autor necunoscut, primita de la CyberDailyDevotion)

Filipeni 4:4 "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iaraşi zic: Bucuraţi-vă!"Aceasta este povestea doamnei Jones, o creştina în vârsta de 92 de ani,căreia vârsta înaintata îi afectase grav vederea. În pofida handicapului ei,ea era mereu frumos aranjata: parul pieptănat cu grija, hainele alese cu bungust, iar machiajul discret si plăcut.În fiecare dimineaţa, doamna Jones întâmpina cu entuziasm noua zi. Dupămoartea şotului ei, s-a impus internarea ei într-un cămin de bătrâni, undeputea fi îngrijita în mod corespunzător. Toate lucrurile au fost pregătitedin timp. În ziua în care trebuia sa se mute, un vecin a condus-o cu maşinala căminul de bătrâni. Camera ei nu era încă gata, astfel ca doamna Jones afost nevoita sa aştepte câteva ore în holul de la intrare.În cele din urma, de doamna Jones s-a apropiat un asistent social.Simţindu-i prezenta, bătrânica i-a zâmbit binevoitoare, ajutând lamanevrarea scaunului ei pe rotile înspre lift. În timp ce urcau cu liftul,asistentul a început sa-i descrie toate facilitatule noului ei cămin,amintindu-i si de perdelele noi de la ferestre, de tapetul proaspăt aplicatpe pereţi si de culorile vii ale covorului din centrul camerei pe care o valocui.- Îmi place, îmi place foarte mult, a afirmat entuziasmata doamna Jones.- Dar doamna Jones, încă nu am ajuns în camera. Nu aţi "văzut" nimic dinceea ce va spun eu.- Faptul ca mă simt bine si îmi place n-are a face cu vederea sau ne vedereaunor lucruri, şopti blând bătrânica. Fericirea si bucuria nu sunt atât ostare, cât o alegere. Faptul ca îmi place sau nu camera în care voi locui nutine de felul în care aceasta este aranjata, ci de atitudinea mintii mele.Doamne, ajuta-mă ca atitudinea mintii mele să fie întotdeauna orientată sprevoia Ta. În Numele Domnului Isus, amin !!!

Adevărata problemă

Marcu 10:51 Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei sã-ţi fac?” „Rabuni” I-a rãspuns orbul „sã capãt vederea.” (Marcu 10:51).
Cu toţii ştim ce înseamnă să te învârţi în cerc. Te rogi pentru rezolvarea unui dezastru financiar, doar pentru a face loc la altul să sosească în viaţa ta. Te rogi pentru vindecarea unei probleme de sănătate chiar la timp ca să fi doborât de o alta. Satan aprinde focuri de paie, unul după altul, în jurul nostru, pentru a ne ţine ocupaţi cu stingerea lor şi a ne sustrage de la singurul lucru care este cu adevărat necesar şi anume, a sta la picioarele Lui Isus Cristos şi a învăţa de la El, a primi de la El Viaţa pe care ne-o dă din belşug.

Da, încercăm din greu. Ne rugăm. Ne exersăm credinţa... dar ne lăsăm prinşi mereu în aceleaşi vechi probleme. De ce??? Pentru că mult prea des, nu ştim cu adevărat reala nevoie pentru care să ne rugăm.

Aproape că îţi aud reacţia: „Crede-mă, eu nu am problema asta! Ştiu ce nevoi am. Necesitatea de a-mi împlini acea nevoie, mă face să umblu în cercuri.”

Asta este ceea ce cred cei mai mulţi, că au o nevoie pentru care aleargă mereu şi mereu, de nu-i mai dau de capăt şi că nu-i dau de capăt pentru că nu au alergat destul. Astfel ei îşi petrec întregul timp străduindu-se a primi. Îşi cheltuie energia rugându-se pentru lucruri de care nu au cu adevărat nevoie şi cerând altele pe care nu le vor cu adevărat. Şi astfel sfârşesc în a se îndrepta către nicăieri în mod vertiginos.

Dacă ne uităm în Marcu 10, veţi înţelege ce vreau să spun. Orbul Bartimeu stătea lângă drum cerşind, atunci când Isus a trecut pe lângă el.

Marcu 10:47 El a auzit cã trece Isus din Nazaret, şi a început sã strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milã de mine!”
50 Orbul şi-a aruncat haina; a sãrit, şi a venit la Isus.
51 Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: „Ce vrei sã-ţi fac?” „Rabuni” I-a rãspuns orbul „sã capãt vederea.”
52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndatã orbul şi-a cãpãtat vederea, şi a mers pe drum dupã Isus.

Acum, gândeşte un moment la ceva: conform cu ceea ce ne spunea Scriptura, câte nevoi avea Bartimeu în acel moment??? Doar una? Nu, el nu era doar orb, ci şi cerşetor. Probabil că avea mai multe probleme decât ne putem închipui şi toate păreau nevoi legitime ale lui Bartimeu. Dar de fapt, nevoia lui era vederea şi odată rezolvată această nevoie reală, celelalte şi-ar fi găsit în ea rezolvarea.

El ştia lucrul acesta. Aşa că atunci când Isus l-a întrebat „Ce vrei ca Eu să-ţi fac?”, el ştia cu exactitate ce să ceară şi a şi căpătat imediat.

Isus este la fel de disponibil azi faţă de tine ca şi faţă de Bartimeu atunci. Întrebarea este „Ştii cu adevărat ce să ceri?”

Gândeşte-te la asta. Roagă-te. Lasă ca Domnul să-ţi deschidă ochii şi să-ţi arate ceea ce ai nevoie cu adevărat. Dacă faci astfel, rugăciunile tale vor căpăta o nouă putere. În loc de a tot lovi marginile problemei, ele vor nimeri în inima ei, rezolvând-o. Şi nu va trebui să-ţi risipeşti viaţa alergând în cercuri.
Mat 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Vasul crapat - povestire China

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!

Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!" Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le udai.

De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa." Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!

Special pentru tine, femeie!

Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.

Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi” şi m-ai cumpărat cu un preţ mai presus de aurul si argintul lumii acesteia. M-ai alcătuit, nu din tărâna drumului, ci dintr-un suflet viu, şi ai pus în mine suflare din suflarea gurii tale. De aceea sunt atât de specială. M-ai aşezat mai presus de îngeri şi doar cu puţin mai jos decât scaunul Tău de domnie.

M-ai încununat cu slavă şi m-ai onorat aşezându-mă la dreapta Ta, în Tine Însăţi, prin Fiul Tău preaiubit. Mi-ai dat în stăpânire toate lucrurile împreună cu El, curăţindu-mă şi împodobindu-mă ca pe o mireasă. M-ai dus la păşuni verzi şi ape de odihnă şi mi-ai întins masa în faţa duşmanilor mei. Ai scos adevărul meu, ca undelemnul la suprafaţa apei şi ca soarele ziua în amiaz, mi-ai spus „Stai şi priveşte, căci Eu voi lupta pentru tine!”

Mi-ai dat odihnă de toate părţile, m-ai înconjurat cu binecuvântările Tale ca şi cu un scut, să nu fie urmate de nici un necaz şi mi-ai lăsat pacea Ta care întrece orice închipuire, ca să-mi păzească mintea şi inima, ca nici teama şi nici tulburarea să nu mă poată cuprinde. Ai rostit Cuvântul Tău peste mine şi nici o armă făurită împotriva mea, nu va avea biruinţă, ci va cădea la picioarele mele... focul nu mă va arde, apa nu ma îneca...

Ai netezit cărările înaintea paşilor mei ca să nu mi se izbească piciorul de vre-o piatră, m-ai luat de mâini şi mi-ai spus „Nu te gândi la ce-a fost mai nainte, nu te mai uita la ce este vechi, căci Eu voi face ceva nou, gata să se întâmple şi va fi special pentru tine. Îţi voi face drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase, te voi veghea când te culci şi când te scoli, la plecare şi la sosire, oriunde vei merge, voi fi cu tine şi-ţi voi da izbândă în tot ce vei face! Nu vei duce lipsă de nimic, căci Eu ştiu nevoile tale şi dacă am îmbrăcat atât de frumos crinii câmpului, cu atât mai mult te voi îmbrăca pe tine, în slava Mea? Dacă păsările cerului îşi primesc hrana fără să are câmpul, cu atât mai mult te voi hrăni pe tine!

Ţi-am dat adăpost sub ocrotirea Mea, cere-Mi orice şi vei căpăta, fii preaiubita Mea în care Eu îmi găsesc plăcerea. Te-am logodit cu Fiul Meu pentru totdeauna prin neprihănire, bunătate, îndurare şi credincioşie şi te-am lăsat să mă cunoşti, căci numai astfel te poţi bucura de tot ceea ce Eu am făcut special pentru tine.

Am pus în tine Duhul Meu, să te călăuzească în toate lucrurile, Viaţa care este în tine te-a răscumpărat de sub blestemul bolii, neputinţei, slăbiciunii... suflarea Mea te-ntinereşte şi te face să zbori asemeni vulturilor, pe crestele cele mai înalte ale norilor. Vei alerga şi nu vei obosi, vei fi ca un pom sădit lângă un izvor de apă, veşnic verde şi care-şi dă roadele la vremea potrivită.

Am pus pe buzele tale o cântare nouă, dintr-o inimă nouă, o cântare care să vestească voia Mea şi celor care nu o cunosc, iar Duhul Meu va adeveri prin putere cuvintele tale, cuvintele Adevărului. Te-am făcut neam împărătesc, preoţie aleasă, suflet nobil, plin de dragostea şi compasiunea Mea. Mă bucur să-ţi fac binele din toată inima şi din tot sufletul Meu!”

Dacă astfel mă vede Domnul meu, dacă astfel m-a făcut, sunt cu adevărat specială!!! Şi nu voi mai permite nimănui să mă considere mai puţin de atât! Dacă sunt de viţă atât de nobilă, nobleţea mă va caracteriza în toate lucrurile!
De ce să nu mă bucur de ceea ce sunt cu adevărat, prin sângele care a curs la cruce acum mai bine de două milenii, special pentru mine?

Dumnezeu nu mai are o problemă cu păcatul nostru !!!

Este o afirmaţie foarte îndrăzneaţă, nu-i aşa??? Cum se poate ca Dumnezeul cel sfânt să se uite la comportamentul meu păcătos şi să spună că acesta nu mai constituie o problemă în calea relaţiei noastre??? Şi-a lăsat oare la o parte sfinţenia Sa pentru mine??? A coborât standardele sfinţeniei Sale pentru mine???
Cu siguranţă că nu, altfel nu ar mai fi Dumnezeul Cel Sfânt.

A existat pentru mine o zi când L-am primit pe Isus în viaţa mea, când am acceptat ca El să fie Domnul şi Mântuitorul meu şi din acel moment eu am devenit un copil preaiubit al Lui Dumnezeu. Din acel moment, Duhul Lui Dumnezeu a intrat în fiinţa mea şi locuieşte acolo. Dar eu totuşi, cu toate intenţiile mele bune, mai păcătuiesc. Şi cum se poate ca un Duh Sfânt să continuie să locuiască într-un trup care păcătuieşte???

Explicaţia este extrem de simplă pentru că Dumnezeu a făcut-o să fie astfel. El ştia din ce suntem făcuţi, ştia neputinţele noastre şi de aceea, ca să rezolve în mod definitiv şi irevocabil problema păcatului care ne despărţea de dragostea Lui, L-a trimis pe Fiul Său să plătească TOT CE ERA DE PLĂTIT pentru TOATE PĂCATELE TUTUROR şi din TOATE TIMPURILE !!!

Domnul nostru Isus Cristos, la cruce, a plătit preţul păcatului întregii omeniri din toate timpurile, trecut, prezent şi viitor. Nu există păcat care să nu fi fost plătit de El!!! De aceea spune Dumnezeu:

Isaia 43:25 Eu, Eu îţi şterg fãrãdelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatele tale.

Ieremia 31:34 Nici unul nu va mai învãţa pe aproapele sau pe fratele sãu, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Ci toţi Mã vor cunoaşte, de la cel mai mic pânã la cel mai mare, zice Domnul; cãci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de pãcatul lor.

Ioan 3:18 Oricine crede în El, nu este judecat;

Trebuie să ne fie foarte clar că atunci când Dumnezeu face această afirmaţie, o face pe baza jertfei pe care oferit-o Isus dreptăţii Sale. O jertfă absolută!!!

Evrei 10:10 Prin aceastã „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odatã pentru totdeauna.
14 Cãci printr-o singurã jertfã El a fãcut desãvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Vestea cea bună este că suntem LIBERI DE PĂCAT. Am ieşit de sub legea care ne condamna şi am intrat în legea slobozeniei.

Romani 8:2 În adevãr, legea Duhului de viaţã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului şi a morţii.

Romani 8:1 Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.

2 Corinteni 3:17 Cãci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

De aici, oricine aude acest lucru, pune următoarea întrebare:

Romani 6:15 Ce urmeazã de aici? Sã pãcãtuim pentru cã nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.

Răspunsul, pe care îl dă chiar Pavel, este clar: Nicidecum. Şi urmează explicaţia:

22 Dar acum, odatã ce aţi fost izbãviţi de pãcat şi v-aţi fãcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnicã.

Ce vrea să spună cu asta??? Odată ce L-am primit pe Isus, am fost eliberaţi din robia păcatului. Adică începe procesul sfinţirii:

2 Corinteni 5:17 Cãci, dacã este cineva în Hristos, este o fãpturã (sau zidire) nouã. Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucrurile s-au fãcut noi.
Fiind o făptură nouă (neprihănit prin sângele Lui Cristos), în inima ta nu mai există natura păcătoasă, care iubeşte păcatul ci doar tiparele vechi de gândire, care te mai fac să greşeşti.

1. Nu mai există sentimentul de vinovăţie, ruşine sau teamă.

Vinovăţie: nu poţi fi vinovat de ceva ce deja a fost ispăşit. Eşti iertat odată pentru totdeauna!!! Nimic nu te mai poate despărţi de dragostea Lui Dumnezeu!!!

De aici rezultă că într-adevăr, nu mai ai de ce să îţi ceri iertare. Poţi să o ceri, nimeni nu te împiedică, dar ca o expresie a părerii de rău că ai greşit, ca o luare de poziţie vis-a-vis de adevăr (îmi pare rău, ceea ce am făcut este RĂU), dar nu în speranţa de a obţine iertarea. Dacă am obţine iertarea păcatelor în funcţie de eficienţa noastră în a cere iertare, am fi de neiertat, pentru că sunt atâtea păcate de care nici nu ştim că le-am făcut. Ce zici de faptul că te îngrijorezi??? Cuvântul spune să nu o facem!!! E păcat??? De câte ori ţi-ai cerut iertare pentru asta??? Pe zi! 
Dacă ar funcţiona pentru noi, cei care L-am acceptat pe Cristos şi jertfa Lui, versetul din Isaia 59:2 cu zidul. Toată ziua am fi ocupaţi cu demolarea lui.
Ăsta e planul Lui Dumnezeu pentru viaţa noastră???
Nu prea cred!!!

Ruşine: odată cu iertarea, ai primit în dar neprihănirea. Aceasta este o stare de curăţenie absolută, care nu depinde de tine ci de sângele Lui Cristos, de aceea nu poate fi meritată şi nici pierdută sau alterată!!! Când eşti neprihănit, nu ai de ce să îţi fie ruşine.

Teamă: dacă nu mai eşti vinovat şi nu-ţi mai este ruşine, nu mai ai de ca să-ţi fie teamă!

1 Ioan 3:19-20 Prin aceasta vom cunoaşte cã suntem din adevãr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osîndeşte inima noastrã; cãci Dumnezeu este mai mare decât inima noastrã, şi cunoaşte toate lucrurile. (DECI CUNOAŞTE CĂ SUNTEM IERTAŢI, NEPRIHĂNIŢI)
21 Prea iubiţilor, dacã nu ne osîndeşte inima noastrã, avem îndrãznealã la Dumnezeu.

2. Tiparele noastre de gândire şi comportament se schimbă, dar nu datorită eforturilor noastre ci:

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogãţiile bunãtãţii, îngãduinţei şi îndelungei Lui rãbdãri? Nu vezi tu cã bunãtatea lui Dumnezeu te îndeamnã la pocãinţã? (pocăinţa-metanoia în greceşte: schimbarea gândirii)

2 Corinteni 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului.

Deci Duhul Lui Dumnezeu este Cel care face schimbarea, din slavă în slavă, adică este un proces care se întinde pe durata întregii vieţi pământeşti. Totdeauna va mai fi loc pentru schimbare, pentru mai bine, până când vom fi faţă în faţă cu Domnul.

Mai rămâne totuşi o întrebare pentru momentul când încă mai greşim. Dacă nu mai am vinovăţie, ruşine şi teamă pentru acest lucru, care este rău iar Lui Dumnezeu nu-I pasă că greşesc...

STAI!!!!!! OPREŞTE-TE!!!! Bineânţeles că Îi pasă!!! Care părinte ar putea privi spre copilul său făcând răul şi să nu îi pese??? Am spus că nu mai are o problemă cu păcatul tău, adică acesta nu te mai desparte de El şi nu mai eşti judecat şi condamnat. Dar El te avertizează totdeauna prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său care locuieşte în tine, CĂ NU EŞTI PE DRUMUL BUN ŞI CĂ ÎŢI FACI SINGUR RĂU.

Păcatul nu mai este o problemă pentru Dumnezeu, dar este o problemă pentru tine.

DACĂ PĂCĂTUIEŞTI, PĂCATUL NU TE MAI DESPARTE DE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, DAR TE ADUCE ÎNTR-O POZIŢIE CARE ATRAGE ASUPRA TA CONSECINŢELE FAPTEI TALE (nu pedeapsa Lui Dumnezeu, asta trebuie să ne fie clar, ci urmările naturale ale unei greşeli, de care nu suntem scutiţi).

De ex. Curvarul din Corint, nu şi-a pierdut mântuirea, dar şi-a pierdut părtăşia cu fraţii, rămânerea în cadrul bisericii, care este un mediu protejat, astfel satan a putut primi putere asupra trupului şi a sufletului său pentru o vreme (probabil vre-o boală ca urmare a actului sexual comis, sentimentul de vinovăţie, ruşine, teamă), până când omul şi-a ieşit din starea aceea. S-a lipsit singur de bucuria unei vieţi depline pe care Dumnezeu o dă copiilor Săi. Harul Lui Dumnezeu nu a fost retras dar el s-a lipsit de capacitatea de a-l primi. Când te simţi vinovat şi ţi-e ruşine, nu mai ai curajul să ridici ochii către Dumnezeu şi oameni.

Deci atunci când păcătuieşti, nu-ţi pierzi mântuirea sau dragostea Lui Dumnezeu, nici neprihănirea!!! După cum am mai spus, neprihănirea nu este ceva ce am putut merita prin faptele noastre. Sângele Lui Cristos ne-a dat-o şi tot el o susţine, nu faptele noastre. Nu poţi face nimic pentru a o câştiga şi nimic pentru a o pierde !!!! Ci doar lucrarea şi roadele ei le-ai oprit pentru o vreme.

Isaia 32:17 Lucrarea neprihãnirii va fi pacea, roada neprihãnirii: odihna şi liniştea pe vecie.(linişte înseamnă încredere, siguranţă)
18 Poporul meu va locui în locuinţa pãcii, în case fãrã grijã şi în adãposturi liniştite.

Poţi ieşi din starea de păcat, intrând în adevăr. Adevărul este cel care ne face liberi.

Ioan 8:32 veţi cunoaşte adevãrul, şi adevãrul vã va face slobozi.”

Adevărul îţi spune două lucruri:

1. Eşti copilul Lui Dumnezeu, eşti neprihănit, adică fără vină, chiar dacă ai greşit.
2. Fii onest faţă de tine şi faţă de Dumnezeu şi spune păcatului pe nume!!!

Aşezându-te în poziţia adevărului, vei primi de la Dumnezeu puterea de a învinge păcatul, nu trebuie tu să lupţi pentru a ieşi din el, ci Acel care a biruit păcatul, îţi va da puterea asupra lui la timpul potrivit. Tu trebuie doar să ai ochii aţintiţi asupra Aceluia care e sursa tuturor binecuvântărilor din viaţa ta.

Deci neprihănirea îţi aduce şi biruinţa. Viaţa de biruinţă îţi aparţine, este viaţa Aceluia care de bună voie Şi-a dat-o pentru tine. Cunoaşte adevărul şi el te va face slobod. Slobod ca să primeşti ceea ce deja ţi s-a dat. Rămâi în adevăr şi vei avea o viaţă din belşug. Nu vei duce lipsă de nimic.

Filipeni 4:6 Nu vã îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugãciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Dumnezeu este Duh iar omul a fost creat după chipul şi asemănarea Lui

Dumnezeu este duh, iar omul a fost creat după chipul şi asemănarea Lui. Deci noi în esenţă suntem un duh, îmbrăcat în suflet şi locuind într-un trup. Trupul şi sufletul sunt susţinute de puterea duhului. (când duhul este trist, trupul este bolnav iar sufletul suferă).

În momentul căderii, duhul nostru a murit faţă de Dumnezeu şi a înviat faţă de sine însuşi devenind rob puterii lui satan. Astfel a apărut Eu-l , firea centrată pe sine, pe propriile eforturi.

Deci duhul mort faţă de Dumnezeu şi viu faţă de păcat, poate fi numit “boală” iar firea, programată pozitiv sau negativ, reprezintă “simptomele”.

Dumnezeu a venit cu un medicament radical, care vindecă boala păcatului, regenerând duhul. Medicamentul este “viaţa Lui Cristos”, care S-a lăsat răstignit, luând cu Sine duhul bolnav, au murit împreună, au fost îngropaţi împreună şi au înviat împreună, un Cristos viu şi un duh regenerat de viaţa Lui Cristos. Un duh nou, viu faţă de Dumnezeu şi mort faţă de păcat.

Acum duhurile noastre sunt unite, Duhul Lui şi duhul nostru fiind una! (ex. Când pui un pliculeţ de ceai în apa fierbinte, devine un lichid colorat numit ceai iar acţiunea este ireversibilă, nu mai poţi separa ceaiul şi apa cum au fost înainte).

Identitatea noastră (boala) a fost vindecată, suntem din nou duhuri vii faţă de Dumnezeu, îmbrăcate cu un suflet şi locuind într-un trup. Însă simptomele mai sunt încă prezente. Dar orice medic va afirma că boala trebuie tratată, nu simptomele. (ex. Piciorul amputat care încă mai doare. Doar dacă înfrunţi realitatea piciorului lipsă, creierul va anula senzaţia de durere).

Privind în permanenţă la identitatea ta reală de duh, care este personificată de Isus Cristos, rând pe rând, simptomele vechii vieţi, vechile tipare, vor cădea şi vei fi capabil să trăieşti în conformitate cu ceea ce eşti de fapt!!!

Prin simptome satan încearcă să ne mintă că încă mai suntem bolnavi. (ex. S-a făcut o experienţă prin care unui om sub hipnoză i s-a pus un cub de ghiaţă în mână spunându-i-se că este o monedă încinsă. Satan, având controlul minţii omului, a făcut creierul să creadă o minciună şi să provoace simptomele de reacţie la o monedă încinsă, ceea ce a provocat o arsură în palma omului. Satan nu a putut schimba realitatea cubului de ghiaţă, dar a putut să mintă, dând o informaţie eronată, iar trupul a reacţionat conform tiparelor cunoscute).

Odată ce spiritul nostru a fost regenerat, nu mai putem fi ce am fost înainte, dar mai putem reacţiona ca înainte, atunci când suntem puşi în faţa unei situaţii cu care am mai fost confruntaţi, iar tiparele noastre nu au fost încă înlocuite de Duhul Lui Dumnezeu care face această schimbare (acesta este procesul care ne duce din slavă în slavă până la schimbarea totală, când Cristos va lua pe deplin chip în noi).

Ilustraţie : care este prima reacţie a unui tigru care se crede şoricel, când se vede faţă în faţă cu o pisică???

Observaţie : duhul regenerat este scutul sufletului şi al trupului.

Hula impotriva Duhului Sfant (pacatul care duce la moarte)

Din locul in care ma aflu (in har=dar nemeritat, necastigat), lucrurile se vad astfel:

Din Evrei 10:
Isus, Mielul Lui Dumnezeu, a facut voia Tatalui, sfintind si desavarsind, ODATA PENTRU TOTDEAUNA pe cei care accepta jertfa Sa. Dumnezeu nu-si mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor!

Acolo unde este iertare de pacate, nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat (a cere iertare), prin sangele Lui Isus avand intrare libera (neconditionata de faptele noastre) in Locul Prea Sfant.

Deci Isus a murit pentru iertarea tuturor pacatelor noastre, odata pentru totdeauna. Cine crede in El, nu mai vine la judecata si nu vede moartea.
...........
Insa totusi, in Biblie se vorbeste despre un pacat de moarte, un pacat cu voia, hula impotriva Duhului Sfant. Daca orice pacat facut de mine a fost deja platit la cruce inseamna ca pacatul acela care duce la moarte, este ceva ce nu fac. simplul fapt ca, pina la sfarsit ma incapatanez sa nu fac acel lucru, ma va duce cu siguranta la judecata si moarte.

Ioan16:8-11 ne spune despre Ajutorul, care va veni daca Isus va pleca(citez din traducerea God's Word):

El va veni sa condamne lumea de pacat, sa arate lumii ceea ce are aprobarea Lui Dumnezeu si sa convinga lumea ca Dumnezeu o judeca. El va convinge lumea de pacat fiindca oamenii nu cred in Mine. Va arata lumii ce are aprobarea Lui Dumnezeu, fiindca Eu merg la Tatal si voi nu ma veti mai vedea. va convinge lumea ca Dumnezeu o judeca, fiindcaconducatorul acestei lumi a fost deja judecat... Cand Duhul Adevarului va veni, El va va calauzi in tot adevarul.

Deci scopul pentru care Duhul (Ajutorul) vine, este:
-pentru a convinge lumea de natura ei pacatoasa si de nevoia de Cristos. Cei care nu cred in Cristos refuza cercetarea Duhului si practic, necrezandu-L, Il fac mincinos, hulind impotriva cercetarii Sale. Acest refuz constant, ii va duce la moarte, fiind singurul "pacat" neacoperit de sangele Lui Cristos la cruce.

-va convinge lumea de neprihanirea Lui Cristos, pe care o primesc prin credinta acei care cred in El. Nu este o neprihanire prin fapte, caci toate faptele rele au fost deja rascumparate, ci prin credinta in sangele Lui Cristos. Nu exista nici o alta neprihanire care sa fie acceptata de Dumnezeu, decat cea primita prin Credinta in Fiul Sau. Cine cauta sa-si castige o alta neprihanire, huleste impotriva Duhului, castigand judecata in loc de viata vesnica.

-va convinge lumea ca Dumnezeu o judeca, caci satan a fost deja judecat. Cine nu accepta marturia Duhului ca avem o singura viata si apoi vine judecata, huleste impotriva Duhului si... are parte de judecata.

Deci, nu exista nici un alt pacat care sa ne duca la moarte (altfel jertfa si sangele Lui Isus ar fi partiale) decat refuzul constant de a primi aceasta iertare, refuz facut Duhului, caci El este Cel care necerceteaza si ne convinge.

Cina Domnului

Am fost intrebata ce cred despre acest subiect asa ca am sa scriu ceea ce eu cred si este pentru mine o practica, un mod de viata, in partasia mea cu Domnul.

Sfanta comuniune, sau Cina, este, asemeni Cuvantului Lui Dumnezeu, vie si lucratoare in viata noastra. Ea este un simbol/prefigurare, dar in acelasi timp si o unealta plina de putere pe care Insusi Domnul ne-a dat-o.

In noaptea in care Dumnezeu a trimis ingerul mortii/pedeapsa asupra Egiptului, sangele mielului, pus pe stalpii portii, a protejat pe toti cei din casa de sentinta divina (krima in greaca), indiferent de starea lor spirituala. Ba chiar si animalele aflate sub protectia sangelui, au fost crutate de pedeapsa.

Mielul trebuia fiert si mancat in intregime. Ma intreb „oare de ce Dumnezeu a cerut ca sangele sa fie pe stalpi, iar trupul, mancat?” Despre sange, am inteles care era scopul lui, sangele mielului era „plata” datorata in urma sentintei divine. Cineva trebuia sa moara, in urma sentintei Lui Dumnezeu, iar El a dat copiilor Sai solutia, mielul, ca jertfa (sange=viata) in locul omului.

Dar de ce trupul trebuia mancat? Psalmul 105 ne da raspunsul:

Psa 105:37 A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n'a şovăit dintre seminţiile Lui. (n-a sovait=era sanatos si puternic, nu era slab si nu se impiedica)

Psa 105:37 Then he led the Israelites out; they carried silver and gold, and all of them were healthy and strong. (Good news Bible)

Psa 105:37 He also brought them out with silver and gold; and there was not one feeble person among their tribes. (King James Version)

Deci trupul mielului a dat copiilor Lui Dumnezeu sanatatea, puterea, rezistenta fizica pentru calatoria care ii astepta.

Ce legatura are acest fapt petrecut cu mii de ani inainte, cu trupul si sangele Lui Cristos??? Acel miel este prefigurarea Lui Cristos:

Joh 1:36 Şi, pe cînd privea pe Isus umblînd, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
1Pe 1:19 ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Isus, Domnul, atunci cand a instituit Cina, nu a luat, de ex. o bucata de carne si sa spuna „acesta sunt Eu, mancati-Ma!” ci a luat un pahar cu vin care simboliza sangele Sau pentru Noul Legamant spre iertarea pacatelor si separat... bucata de paine, simbolizand trupul Sau, pentru... pentru ce? A spus: „acesta este trupul Meu care se frange pentru voi”. Nu poate fi vorba de iertarea pacatelor, caci aceasta a facut-o sangele Sau. Daca ne uitam la mielul din Egipt, acesta ne da raspunsul. Sangele a platit pentru a satisface sentinta, iar trupul a intarit fizic pe cel care l-a mancat.

Daca ne uitam in Evrei 10:

Heb 10:5 De aceea, cînd intră în lume, El zice: „Tu n'ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
Heb 10:6 n'ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
Heb 10:7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Heb 10:8 După ce a zis întîi: „Tu n'ai voit şi n'ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege),
Heb 10:9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua.
Heb 10:10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
Heb 10:11 Şi, pe cînd orice preot face slujba în fiecare zi, şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, cari niciodată nu pot şterge păcatele,
Heb 10:12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S'a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
Heb 10:13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-i fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
Heb 10:14 Căci printr'o singură jertfă El a făcut desăvîrşiţi pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.
Heb 10:15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfînt. Căci, după ce a zis:
Heb 10:16 „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”,
Heb 10:17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
Heb 10:18 Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
Heb 10:19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,
Heb 10:20 pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său:
Heb 10:21 şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
Heb 10:22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.
Heb 10:23 Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
Heb 10:24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

Vs.5 - un trup = se refera la ansamblul celor doua elemente, sange si trup
Vs.7 – voia Ta Dumnezeule = In Egipt, voia Lui Dumnezeu a fost ca toti cei care aveau sangele pe stalpi sa fie salvati de pedeapsa divina si sa fie intariti fizic pentru calatorie. La fel este voia Lui Dumnezeu si azi, caci El este neschimbat, Mielul ne-a scos de sub pedeapsa divina si ne intareste fizic pentru calatoria noastra in trup, pe acest pamant.
Vs.9 – Isus a implinit cu trupul si sangele Sau voia Lui Dumnezeu
Vs.10- am devenit SFINTI, ODATA PENTRU TOTDEAUNA, in afara faptelor noastre, prin jertfirea Lui Cristos, Mielul nostru.
Vs.12 - dupa ce s-a jertfit S-a asezat la dreapta Tatalui, caci lucrarea Sa a fost terminata, implinita in mod desavarsit caci:
Vs.14 - caci printr-o singura jertfa El ne-a desavarsit, dupa ce ne-a sfintit, ODATA PENTRU TOTDEAUNA!!! Suntem sfinti si desavarsiti in ochii Lui Dumnezeu, odata pentru totdeauna, prin sangele Lui Isus, nu prin faptele noastre, ca sa nu se laude nimeni.
Vs15-16 – primim revelatia personala data de Duhul prin har, nu prin Lege/slova
Vs.17 – nu-Si mai aduce aminte de pacatele si faradelegile noastre!!! Atunci de ce ar trebui sa o facem noi, ori de cate ori luam Cina??? Daca facem acest lucru, sa ne inventariem pacatele (a ne judeca noi insine) atunci cugetul/constiinta noastra este fixata asupra pacatului (care deja nu mai este amintit si a fost platit odata pentru totdeauna), in loc sa priveasca sfintirea si desavarsirea primite prin har (2Co 5:21 Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.)
Vs.18 – printr-o singura jertfa am fost iertati odata pentru totdeauna si nu mai este nevoie de nici o alta jertfa pentru pacate, deci a-ti cerceta pacatele si a-ti cere iertare, nu are sens pentru a te curati, si nici nu te expui osandei, luand Cina in chip nevrednic, daca nu o faci (a-ti cerceta starea si a-ti cere iertare este folositor in masura in care acest lucru defineste umblarea in Cuvant si Adevar, adica a realiza starea de prafuire la care te expui si care da prilej diavolului/sarpelui, sa muste)
Vs.19 – de aceea avem intrare sloboda, fara restrictii dictate de faptele noastre si conditionate de cercetarea noastra, inaintea Lui Dumnezeu
Vs.20 – prin trupul (sangele si trupul) Lui Isus
Vs.21- Marele Preot este Cel care mijloceste pentru popor. In vechiul Testament Marele Preot reprezenta poporul in fata Lui Dumnezeu si atunci cand el mijlocea pentru popor, Dumnezeu se uita la sfintenia Marelui Preot, nu la popor si judeca poporul dupa cum il gasea pe preot, de aceea Marele preot avea intotdeauna un complicat ritual de curatire. Azi, Dumnezeu se uita la Marele nostru Preot (nu la faptele noastre) pentru a ne vedea pe noi asa cum este El.
Vs.22 - inima curata = inima constienta de neprihanirea Lui Cristos, care este a noastra
- credinta deplina = o incredere nestramutata in lucrurile de sus, in lucrarea terminata a Lui Cristos la cruce
- cuget rau/constiinta rea = constiinta a pacatului tau
- trupul spalat cu apa curata = apa este Cuvantul si Psa 107:20 ne spune ”a trimes cuvîntul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă.”
Vs.23 – a marturisi fara sovaire nadejdea noastra = 2Co 5:21 Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Vs.24 – a veghea unii asupra altora nu spre a ne vedea pacatele, greselile ca sa le indreptam, ci ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune.

Deci, mie mi se pare foarte clar care este rolul sangelui si care este cel al trupului Lui Cristos, atunci cand luam Cina, de asemenea si modul in care trebuie sa o luam.

Un alt argument in ceea ce priveste beneficiile jertfei trupului, il gasesc in faptul ca Isus Si-a lasat trupul batut, batjocorit, sfasiat, strapuns si in final atarnat pe lemn, facandu-Se astfel blestem pentru noi.

Gal 3:13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, -fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn”

In Deuteronom 28 citim toate blestemele care se abateau asupra celui care calca Legea, chiar si in cea mai mica litera a ei. Aceste blesteme sunt de natura fizica, psihica, relationala, financiara, practic, in toate zonele vietii omului.

Isus S-a facut blestem pentru noi, ca astfel noi sa nu mai fim sub incidenta acestor blesteme. Trupul Sau a atarnat pe lemn, blestemat, ca blestemul sa nu mai aiba putere asupra noastra. Ori de cate ori vom manca trupul/painea, vom constientiza acest lucru.

Deci, in concluzie, atunci cand luam Cina, constientizam ceea ce a facut trupul si sangele Lui Isus Cristos la cruce si asimilam beneficiile acestei jertfe complete, unice, totale, desavarsite. Adica vestim moartea Sa, ceea ce moartea Sa a facut pentru noi. (1Corinteni11:26)

Vs.27 – a lua Cina in mod nevrednic = a nu fi constient de ceea ce El a facut la cruce si de ceea ce tu ai devenit prin jertfa Sa (neprihanit, sfintit, desavarsit – odata pentru totdeauna = constiinta/inima curata)

Vs.28 – a te cerceta si astfel sa mananci = a te privi prin ochii Lui Dumnezeu pentru a te vedea cum te vede El datorita sangelui Lui Cristos si astfel sa mananci, adica sa mananci constient de neprihanirea ta In El si stiind ca blestemul nu mai are putere asupra ta

Vs.29 - osanda = noi nu mai putem fi osanditi pentru pacat fiindca a fost osandit Isus in locul nostru, deci se refera la alt a osanda/pedeapsa.
- A nu deosebi/discerne/ identifica/ distinge trupul Domnului = a nu realiza/identifica scopul pentru care a fost jertfit trupul (pentru a fi scosi de sub blestem)
- A-si manca si bea osanda lui insusi daca nu deosebeste/identifica trupul Domnului = a nu realiza ca nu mai este sub blestem si ca blestemul nu mai are dreptul nici puterea asupra lui si astfel sa se expuna atacurilor si minciunilor diavolului si sa creada ca toate relele din Deuteronom il pot afecta datorita pacatului. Astfel se osandeste singur la a suferi acele consecinte

Vs.30 – de aceea sunt multi neputinciosi, bolnavi si nu putini dorm (a dormi = a muri inainte de vremea normala, sanatoasa – Biblia se refera la moartea fizica a crestinului ca adormire)
Vs.31 – daca ne-am examina singuri (socotindu-ne, asa cum spune Cuvantul, neprihaniti), nu am ajunge sub judecata Lui Dumnezeu (Dumnezeu judeca prin Lege, deci nu ne-am mai baga sub lege)
Vs.32 – daca suntem judecati de Lege, suntem pedepsiti de Dumnezeu dupa Lege = plata pacatului este moartea. Aceasta pedeapsa a fost implinita si totusi traiesc, nu sunt osandit impreuna cu lumea, caci acea osanda este moartea vesnica:

Gal 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc...

Si pedeapsa fiind implinita, cercetandu-ma din nou, trebuie sa inteleg macar acum, ca"sunt neprihanirea Lui Dumnezeu in Isus Cristos" odata pentru totdeauna si astfel sa iau Cina in chip vrednic de trupul Lui Cristos (Evrei10:10) pomenind moartea Sa pana la venirea Lui.

Cam aceasta este parerea mea despre ce inseamna Cina, cum trebuie luata si beneficiile ei. Dar cum am mai spus, este revelatia mea si fiecare are dreptul sa creada ce vrea si va primi dupa masura credintei sale.

„Ce fel de creştin eşti?”

Multă lume mă întreabă „ce fel de creştin eşti?”, „la ce biserică umbli?”, „de unde ştii toate aceste lucruri? Cine te–a învăţat?”...

Pe de o parte am senzaţia că oamenii nu pot primi Cuvântul, dacă nu este „atestat” de o anumită teologie, denominaţiune, dogmă, biserică... îl resping ca pe o erezie... tot ce nu corespunde cu ceea ce au fost învăţaţi, este erezie, chiar dacă simt că ceea ce au e un jug diferit de cel pe care a promis Isus că ni-l va da, uşor de purtat.

Dacă spun că este aşa de uşor, cum a promis El, nimeni nu vrea să creadă. Fiecare simte că e prea simplu pentru a fi adevarat. Atunci nouă ce ne mai rămâne de făcut dacă toată treaba a făcut-o El? Trebuie să avem şi noi pe undeva un merit... Să contribuim cu ceva, să facem ceva...

A intra într-o lucrare gata terminată, doar pentru a beneficia de roade, cu toate că eşti ultimul care ar merita să calce pe acolo, este contrar tuturor principiilor omeneşti. În lume nu există nimic pe gratis, totul se plăteşte, mai devreme sau mai târziu. Aşa e drept, aşa e corect, aşa funcţionează.

Dar Dumnezeu spune clar că înţelepciunea/principiile Sale sunt nebunie pentru lume şi invers. Asta e singura explicaţie. Împărăţia Lui funcţionează după principii opuse principiilor lumeşti. Regula de bază este dragostea necondiţionată, care pune totul în mişcare. De aceea El vrea ca noi să intrăm în odihna Sa, adică în Ţara în care nu mai trebuie să faci nimic, dar absolut nimic pentru a sta în prezenţa dragostei Sale şi a beneficia de toate binecuvântările Sale.

Să locuim în case pe care nu le-am construit, să bem din fântâni pe care nu le-am săpat şi să mâncăm din vii pe care nu le-am sădit. Uriaşii/problemele care ne apar în faţă, au fost deja înfrânţi, daţi pe mâna noastră, nu trebuie decât să păşim înainte, şi ei vor fugi. Nu există nevoie care să nu ne fi fost deja împlinită în Cristos. Nu există problemă care să nu aibă o cale de ieşire şi nu există lucru care să nu lucreze spre binele nostru. Nu există loc, situaţie sau timp în care să rămânem singuri, despărţiţi de dragostea şi sprijinul Lui Dumnezeu.

Nu mai există mânie, condamnare, pedeapsă, frică, ruşine, îngrijorare sau tulburare când te bazezi pe lucrarea terminată a lui Isus de la cruce. De aceea El a îndurat TOTUL şi a spus „s-a isprăvit!”, căci a acoperit tot ce era de făcut pentru a împlini neputinţa noastră. A luat asupra Lui pedeapsa care aduce pacea pentru noi. Apoi a devenit TOT ceea ce noi nu putem fi, neprihănire, înţelepciune, sfinţire şi răscumpărare, ca noi să fim toate aceste lucruri, în El, prin sângele Lui, nu prin faptele noastre, ca să nu se laude nimeni.

Prin jertfa Sa, ne-a dat o pace permanentă, nu în felul lumii, ci una de neclintit. Nimic nu mai poate pune vrăşmăşie între noi şi Dumnezeu. Această pace ne păzeşte mintea şi inima ca nimic să nu ne mai tulbure şi să nu ne mai înspăimânte. Această pace îţi asigură liniştea, odihna şi siguranţa, pe vecie.

Şi când începi să înţelegi realitatea şi simplitatea acestor lucruri, vei înţelege dragostea Lui Dumnezeu pentru tine iar bucuria ta va fi deplină.

Aceasta este Împărăţia Lui Dumnezeu: neprihănirea Lui, pace şi bucurie, pentru cei care sunt în El!!! Toate lucrurile sunt din El prin El şi pentru El, pentru ca toată slava să-I aparţină.

De unde ştiu aceste lucruri??? Asta voiam să vă spun de la început. Cred că trăim acele vremuri menţionate în Ieremia 31:33-34. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele său zicând „cunoaşte pe Domnul”, căci toţi Îl vor cunoaşte, de la mic la mare, prin revelaţia personală, dată de Duhul Domnului pe care El L-a turnat în noi.

Nu poate fi o altă explicaţie, când oameni de diferite naţii, culturi diferite, educaţii diferite, locuind la mii de kilometri distanţă, au aceleaşi revelaţii, aceleaşi descoperiri, înţelegând în acelaşi fel.

Iar testul adevărului este unul singur „veţi cunoaşte adevărul şi el vă va elibera!”

Şi toată slava este a Domnului!!!

Ps. Intreabă cineva: „de unde atâtea denominaţiuni???” (să nu înţelegeţi că am ceva împotriva cultelor, denominaţiunilor, NU, fiecare are dreptul să se exprime, să trăiască cu Domnul aşa cum înţelege şi simte, toţi cei care sunt în Cristos, sunt fraţi, indiferent de modul de închinare).

Adevărul este unul singur şi nu are nevoie să fie demonstrat. Încă de pe vremea apostolilor s-au format partide. De ce? Aşa se întâmplă când încerci să-ţi impui sau să-ţi demonstrezi propria percepţie asupra adevărului, bineînţeles că cei care vor percepe la fel ca tine se vor alinia şi apare o nouă partidă. Oamenii sunt atât de flămânzi după un adevăr care să-i satisfacă.

Dar adevărul nu trebuie demonstrat ci trăit! Liber! E singura probă care validează!

„Dacă crezi din toată inima, se poate.”( Act 8:37)

A trăi prin har înseamnă a păşi prin credinţă. Înseamnă a te încrede fără rezerve, 100% în Dumnezeu, în Cuvântul Său. Căci, ce altceva este credinţa, decât o încredere nestrămutată în lucrurile care nu se văd, în lucrurile de sus. Am fost aşezaţi împreună cu Cristos, în locurile cereşti şi binecuvântaţi în El cu toate binecuvântările cereşti. Aceste binecuvântări nu se văd dar ne-au fost date împreună cu Cristos.

A păşi prin credinţă, înseamnă a merge pe mâna Lui Dumnezeu 100%, şi atunci când toate şansele vizibile spun contrariul. Înseamnă a umbla pe apă, ştiind că sub tine există o imensă masă lichidă iar furtuna s-a deslănţuit, ştiind că aceasta nu este abilitatea ta ci slăbiciunea ta. Înseamnă a plana în gol, de la mare înălţime, fără paraşută, bazându-te nu pe controlul tău ci pe capacitatea Domnului de a te susţine şi nu doar atât, ci să găseşti plăcerea şi relaxarea de a admira peisajul în timp ce Domnul se ocupă de transport.

A umbla în har înseamnă a intra în odihna Lucrării terminate la cruce, a Lui Isus Cristos, a intra în Ţara promisă, în odihna promisiunilor Lui Dumnezeu, acolo unde vei locui în case pe care nu tu le-ai construit, vei bea apă din fântâni pe care nu tu le-ai săpat şi vei mânca din vii pe care nu tu le-ai sădit. Acolo unde orice uriaş (problemă) a fost deja biruit de Dumnezeu şi dat legat în mâna ta.

Atunci când umbli prin har, prin credinţă, binecuvântările Domnului te înconjoară ca un scut, pacea Lui care întrece orice închipuire, îţi păzeşte mintea şi inima, în Isus Cristos, dându-i linişte (lipsă de tulburare şi spaimă), încredere şi siguranţă. Astfel tu eşti lumină din Lumină, sare pentru pământ, martor al bunătăţii şi credincioşiei Lui Dumnezeu.

Viaţa pe care o trăim este rezultatul a ceea ce credem. (II)

Măsura cu care Îl măsurăm pe Dumnezeu, este măsura cu care vom lua de la El prin credinţă. Din fericire, Dumnezeu nu ne dă după măsura credinţei noastre ci după măsura bogăţiei harului Său. Din păcate, noi nu luăm, după măsura harului Lui Dumnezeu ci după măsura credinţei noastre.

Credinţa este mâna cu care primim ceea ce Dumnezeu ne dă. Dacă în această mână, noi ţinem temeri, îngrijorări, îndoieli, pumnul este strâns şi nu putem primi. Pentru a avea mâna larg deschisă, trebuie să credem trei reguli de bază:

- Dumnezeu este bun şi El vrea să-mi împlinească nevoile.
- Dumnezeu poate sa-mi împlinească nevoile
- Eu sunt 100% calificat (prin sângele Lui Cristos, nu prin faptele mele) pentru a primi toate binecuvântările pe care El le are pentru mine.

Dacă eu Îl limitez pe Dumnezeu, îmi voi limita binecuvântările. Dacă cred că problema mea este prea neânsemnată pentru El, că are lucruri mai importante de făcut, sau că banii pentru concediul meu ar fi mult mai bine folosiţi dacă i-ar da celor ce mor de foame, deci să nu am tupeul să mai cer când alţii nu au nici pâine pe masă, în mâna mea va ajunge doar ceea ce eu cred, cu toate că Dumnezeu deja a răspuns nevoii mele încă înainte ca eu să o formulez.

De unde ştiu că a răspuns??? Fiindcă El deja mi-a dat toate lucrurile in Isus Cristos! Şi toate lucrurile, nu îneseamnă doar nevoile de bază ci TOATE!

1Jn 5:14-15 Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că sîntem stăpîni pe lucrurile pe cari I le-am cerut.

2Co 9:8 Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,
2Co 9:11 În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţămiri lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, dacă Îl consideri pe Dumnezeu, mare, atotputernic, dorind din toată inima şi tot sufletul să-ţi facă binele (Ieremia32:41) şi pe tine în poziţia de îndreptăţit (prin Cristos) în a primi tot ceea ce El vrea să îţi dea, vei avea parte de o viaţă din abundenţă, după cum a promis Păstorul cel Bun.

Dacă Îl consideri pe Dumnezeu preocupat doar de lucrurile cu adevărat importante, sau prea ocupat ca să-ţi asculte mofturile, neinteresat de nevoile tale fireşti ci doar de cele spirituale sau poate preocupat doar de viaţa ta veşnică, nu şi de cea de aici de pe pământ, dacă consideri că faptele tale Îl fac să-şi întoarcă faţa de la tine şi să nu te mai binecuvânteze, sau că performanţele tale Îl vor determina să îţi dea mai mult, ceea ce vei avea în mâna credinţei, va fi extrem de puţin căci crezi într-un Dumnezeu mic şi mâna credinţei îţi este ocupată cu faptele tale.

Crezi puţin, primeşti puţin. Crezi mult, primeşti mult.

Credinţa corectă produce trăirea corectă şi nu invers!

Viaţa pe care o trăim este rezultatul a ceea ce credem. (I)

Este rezultatul a ceea ce credem despre noi înşine şi despre Dumnezeu. Nu are atât de mare importanţă ceea ce sunt, cât are ceea ce cred că sunt, fiindcă eu voi reacţiona totdeauna conform a ceea ce cred.

Ex: dacă eu cred despre mine că sunt un şoarece, nu are importanţă că eu in realitate sunt pui de tigru, când mă întâlnesc faţă în faţă cu pisica, ghici ce voi face???

Biblia spune „Dacă crezi în inima ta şi mărturiseşti cu gura ta (confirmi credinţa prin acţiune) pe Cristos, ca Domn, eşti mântuit”. Cel mai mare miracol din viaţa noastră, transformarea din fii ai întunericului în fii ai Luminii, se întâmplă prin simpla credinţă, validată cu acţiunea ca atare.

Dar odată cu mântuirea, Dumnezeu spune că ne-a dat toate lucrurile, că ne-a pregătit o viaţă din abundenţă, în care să nu ducem lipsă de nimic, în care să domnim împreună cu Cristos, o viaţă în care blestemul nu mai are putere şi în care toate binecuvântările Lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, sunt DA pentru noi, pentru ca şi AMIN al nostru să fie spre slava Lui Dumnezeu.

Este frumos ceea ce am scris, dar dacă rămâne la nivelul de informaţie, nu am câştigat nimic. Dacă nu acţionăm în consecinţă, credinţa noastră este moartă, cu ne aduce nici un folos. Dacă eu ştiu că boala nu are putere asupra mea şi totuşi, la primele simptome, mă bag în pat cu termometrul în gură, faptele mele ce spun??? Acţionez conform a ceea ce văd şi simt (dau putere în viaţa mea la ceea ce se vede) în loc să acţionez în conformitate cu ceea ce spune Dumnezeu despre situaţie „Nici o armă ridicată împotriva ta nu va prospera”. Mă port ca un şoarece, cu toate că sunt pui de tigru.

De aceea spune Dumnezeu, considerând foarte important acest lucru, că „viaţa veşnică (cea pe care o primim din momentul înfierii) constă în a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Fiul Său”. Cu cât cunoşti (şi crezi) mai mult ceea ce eşti prin lucrarea terminată de la cruce, prin harul Domnului, cu cât cunoşti (şi crezi) mai mult inima Lui Dumnezeu şi voia Lui pentru tine, cu atât mai mult viaţa ta se va transforma şi vei fi tot mai mult prin acţiunile tale, ceea ce eşti în fapt.

Prin naşterea din nou, am devenit o făptură nouă trăind, după reguli noi fiindcă nu mai suntem cetăţeni ai lumii ci ai Împărăţiei Lui Dumnezeu. Dar dacă nu cunoaştem ce suntem şi cum funcţionează Împărăţia (exact invers decât firescul cu care am fost obişnuiţi), vom continua să trăim firesc, o viaţă de robie, după ce am fost eliberaţi prin Sângele scump al Mântuitorului nostru. Cred că este prea mare preţul, pentru a nu-l onora!

Împlinire...

Aşa cum apa caută totdeuna adâncimile ca să le umple, Dumnezeu caută nevoile copiilor Săi, ca să le împlinească. Dumnezeul lui „Eu sunt” este ca un cec în alb, pe care credinţa ta îl completează. Pentru cel bolnav, El este vindecare, pentru cel trudit şi împovărat, El este odihnă, pentru inima ingrijorată El este linişte, pentru cel tulburat, El este pace. Pentru cel lipsit, El este împlinire, pentru cel distrus, El este restaurare.

A împlinit în El Însuşi, legea care ne aşeza sub blestem, ca să ne facă neprihănire în El. Această neprihănire a Lui, în noi, lucrează o pace permanentă, ce nu poate fi tulburată. E pacea restaurată odată pentru totdeauna între noi şi Dumnezeu cu preţul sângelui Lui Cristos. Iar roada acestei neprihăniri este încrederea şi odihna pe vecie. Încrederea nestrămutată în Cuvântul Lui Dumnezeu, în promisiunile Sale pentru noi şi odihna unei răbdări neclintite în a vedea cu siguranţă împlinirea acestor promisiuni.

Realitatea...

Dacă realitatea vizibilă îţi oferă tot ce ai nevoie, rădăcinile tale se întind aproape de suprafaţă şi prima furtună, te va doborî la pământ. Dar atunci când nevoile tale nu sunt satisfăcute, rădăcinile cresc, înfigându-se tot mai adânc, in căutarea împlinirii. Iar nevoia cea mai de bază, fără de care, mai devreme sau mai târziu, vei descoperi că eşti neîmplinit, este nevoia de Dumnezeu. El a fost adânc săpat in genele noastre, încă înainte de întemeierea lumii şi nimic nu-L poate desfiinţa din sistemul uman. Cel care Îl găseşte, are rădăcini puternice, pe care nici o furtună nu le poate clinti.

Dumnezeu este o realitate indiferent de ceea ce cred unii sau alţii. Creştinii nu-L pot face mai Dumnezeu decât este, ateii nu-L pot desfiinţa, căci nu poţi lupta impotriva inexistentului. Reâncarnările succesive tind să atingă perfecţiunea pe care doar Dumnezeu o poate avea. Unii cred că există undeva... o forţă...dar evită să-i dea un nume, alţii consideră Mama Natură responsabilă de tot ceea ce azi există. Dar indiferent de deghizare, de cosmeticizare, acolo undeva... există ceva... cineva... În mod inevitabil, va veni un moment în care toţi ne vom afla faţă în faţă cu acel ceva. Cum ţi-ai dori să decurgă această întâlnire???

Dacă...

Dacă Dumnezeu nu ar fi lumină, inima mea ar locui în întuneric. Dar El a luminat chipul Fiului Său pentru ca oricine priveşte în El ca într-o oglindă, să-I vadă slava şi să-L cunoască şi astfel să fie mântuit, căci cine vede pe Fiul, L-a văzut pe Tatăl. Şi cine are pe Fiul, are viaţa veşnică.

Raiul şi iadul se găsesc în inima omului. Căci ce poate fi mai edenic decât o inimă plină de prezenţa Lui Dumnezeu? Şi ce poate fi mai demonic decât o inimă în care domneşte ura, răzbunarea, răutatea, iar dragostea Lui Dumnezeu, lipseşte cu desăvârşire?

Dacă viaţa noastră s-ar rezuma la trăirea pe acest pământ, iar moartea ar fi finalul ei, atunci, chiar dacă am fi trăit o viaţă perfectă, într-o lume perfectă, ea nu reprezintă decât împlinirea ultimei dorinţe a unui condamnat la moarte.

Credinţa fără fapte este moartă

Unui sclav i s-a redat libertatea după ce a trăit o viaţă întreagă ca sclav. Acum lucra pe moşia unde fusese sclav, ca angajat, dar de câte ori trecea fostul său stăpân, el se arunca cu faţa la pământ înaintea lui, aşa cum fusese obişnuit, accepta să fie biciuit dacă a greşit şi să fie tratat în continuare ca un sclav cu toate că ştia că este un om liber. A fost întrebat „de ce te comporţi astfel? Nu crezi că eşti un om liber?” „Ba da, cred!” Şi totuşi, a continuat să se comporte ca un sclav. De ce? Cred că adânc, în inima lui, el nu credea că este liber, pentru el libertatea era doar o informaţie cu care nu ştia ce să facă.

Atunci când crezi cu adevărat un lucru, acţionezi în consecinţă. Crezi că ai bani în buzunar, intri în magazin şi-ţi faci cumpărăturile. Crezi că ştii să înoţi, intri în bazin şi...înoţi. Crezi că apartamentul în care locuieşti este al tău, pui mâna pe bidinea şi începi să-l zugrăveşti.

La fel este şi cu credinţa în promisiunile Lui Dumnezeu. Crezi când îţi spune că eşti neprihănit prin credinţă nu prin fapte, atunci când diavolul tocmai te acuză de minciuna pe care ai spus-o? Crezi că Domnul este vindecarea ta, când tocmai ai primit raportul medicului, in care spune că eşti bolnav? Crezi că şi în această lună îţi vor fi plătite toate facturile cu toate că ştii că nu ai bani suficienţi?

Reverendul Ryhum, profesor de studii biblice la sfârşitul secolului al 19-lea, relatează: „Am fost chemat să lucrez pentru Domnul şi la puţin timp după ce am intrat în lucrare, am învăţat o lecţie foarte importantă despre credinţă. Majoritatea populaţiei din oraş era bolnavă de friguri şi la un moment dat boala m-a cuprins şi pe mine. În pat, cu febră mare şi dureri teribile, mă rugam Domnului, amintindu-I că El mă chemase într-o lucrare pe care acum eram incapabil să o fac. Mi-am reamintit promisiunile Lui, printre care „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi veţi căpăta”. Am strigat: Doamne, eu rămân în Tine şi cuvintele Tale rămân în mine, deci această promisiune este pentru mine! Depun cazul meu în mâinile Tale şi te rog, vindecă-mă! Am aşteptat să văd vindecarea dar nu s-a produs nici o schimbare. În final am spus: Doamne, de ce nu sunt vindecat? Răspunsuul a fost imediat:crede-Mă pe cuvânt şi scoală-te! Fără nici o secundă de ezitare m-am sculat din pat, credeam că-mi va plesni capul de durere dar în ciuda slăbiciunii mele am încercat să mă îmbrac. Eram pe jumătate îmbrăcat când am simţit o uşoară ameliorare. Am căzut în genunchi şi i-am mulţumit Domnului spunându-I că El mă vindecase. În douăzeci de minute eram complet sănătos. Sunt convins că dacă aş fi rămas culcat, refuzând să acţionez cu îndrăzneală, după cuvântul Domnului, eram nevoit să parcurg întregul stagiu al bolii. Lui Dumnezeu I se cuvine toată lauda. Am învăţat o lecţie: Când acţionezi cu credinţă, în ciuda tuturor simptomelor, Dumnezeu va îndeplini totdeauna Cuvântul Său!

Doar atunci când acţionezi în conformitate cu ceea ce crezi, lucrurile încep să se întâmple. Atunci când prin credinţă, întinzi mâna şi iei ceea ce Dumnezeu ţi-a promis, vei avea, dar dacă aştepţi până când vei vedea, ca să poţi lua, credinţa ta nu este cu nimic mai vie decât cea a unuia care nu crede deloc. Acela spune „Când voi vedea, voi crede!”. Tu spui „cred”, dar faci exact ca şi el.

De-a lungul Bibliei, oamenii credinţei au fost de asemenea oameni ai acţiunii. Cei care au crezut Cuvântul Lui Dumnezeu sunt cei care au acţionat după Cuvântul Lui.

Neprihanirea Lui Dumnezeu

"2Co 5:21 Pe Cel ce n'a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El."

Dumnezeu este neprihanit, nu? Ce inseamna aceast lucru? Curat, fara pata, sfant. Si fiindca El este astfel, nimic necurat nu poate sta in prezenta Lui. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea partasie cu el, insa dupa cadere, omul nu a mai putut sa stea in prezenta Lui Dumnezeu. Devenise pacatos, necurat si tot ce este necurat este parjolit de prezenta Lui Dumnezeu, de natura Sa sfanta.

De aceea, pentru a avea din nou partasie cu omul, pe care il iubeste atat de mult, El L-a facut pacat pe Insusi Fiul Sau, care nu a cunoscut nici un pacat, a judecat, condamnat si pedepsit in El, pacatul intregii omeniri, pentru ca noi, sa devenim, NEPRIHANIREA LUI. Acesta este un lucru extrem de important de inteles, nu avem o neprihanire a noastra, prin faptele sau meritul nostru, ci neprihanirea Lui. Aceasta neprihanire, platita cu sange de Dumnezeu, este perfecta, completa, inclusiva si permanenta, fiindca este o neprihanire divina, nu omeneasca.

Acel care primeste aceasta neprihanire, prin credinta, in afara faptelor sale, o primeste odata pentru TOTDEAUNA. Nimic din ce "facem" nu ne poate indreptati sa primim aceasta neprihanire (data prin har) si nimic din ce "facem" nu ne descalifica de la a o avea.

De aceea, în orice situatie, (chiar si in mijlocul savarsirii unui pacat) suntem calificati sa putem sta in prezenta Lui Dumnezeu si a primi binecuvantarile Sale. De ce? Fiindca Dumnezeu nu se uita la noi, nici la faptele noastre, ci se uita la sangele Lui Cristos care este peste noi. Asta inseamna ca Dumnezeu s-a inmuitat, adica face concesii pacatului, trecandu-l cu vederea? NU! Pentru Dumnezeu, plata pacatului va fi intotdeauna, moartea, dar acest lucru l-a implinit pentru noi in Isus Cristos!

Atunci asta inseamna ca putem pacatui cat vrem ca nu mai exista consecinte??? Cu siguranta ca nu!!! Acel care are o inima schimbata, un Duh nou, este o fiinta noua si nu mai iubeste pacatul. Mai poate pacatui, dar nu mai iubeste sa pacatuiasca. Iar ceea ce este extrem de odihnitor, este ca atunci cand ai pacatuit, daca esti constient de neprihanirea ta, in afara faptelor tale, daca stii ca Dumnezeu nu iti mai tine in seama pacatul, poti sa te apropii plin da indrazneala de tronul harului pentru a capata indurare in vreme de nevoie.
Caci nu pedeapsa sau frica, il face pe om sa se schimbe, ci bunatatea Lui Dumnezeu.

Rom 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Deci constiinta neprihanirii Lui te face sa intri in odihna lucrarii terminate a Lui Isus, la cruce. Nimic din ceea ce faci, nu poate sa adauge sau sa scada ceva din neprihanirea pe care ai primit-o!

Schimbul de la cruce.

Vechiul Legamant se baza pe faptele legii, cerand omului performanta "faci binele, esti binecuvantat, faci raul, esti blestemat" si pentru ca omul, prin natura sa atinsa de pacat, oricat ar fi vrut sa faca binele, raul se tinea scai de el, era mereu sub blestem si erau necesare jertfe mereu si mereu, pentru a obtine iertarea.

Noul Legamant se bazeaza exclusiv pe Dumnezeu si pe performanta Lui, fiindca printr-o singura jertfa, odata pentru totdeauna, pentru pacatul intregii omeniri, a implinit legea, a platit pretul pentru pacat, si a facut neprihanit, sfintit si desavarsit, odata pentru totdeauna, prin credinta si nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, pe cel care va crede in Isus Cristos, in lucrarea Sa terminata de la cruce.

Prin aceasta jertfa l-a impacat pe om cu Dumnezeu, odata pentru totdeauna. Sangele Lui Cristos L-a facut pe Dumnezeu sa spuna "si nu-Mi voi mai aduce aminte de faradelegile lor". Cei care Il accepta pe Cristos, prin credinta, devin automat "neprihanirea Lui Dumnezeu in El", astfel, nu mai este nici o condamnare pentru cel care este in Cristos. Si asta nu prin fapte, ci prin credinta, in afara faptelor.

Dumnezeu a pus in fata omului binecuvantarea si blestemul, viata si moartea si i-a cerut sa aleaga. Cine implinea legea era binecuvantat iar cel care nu o implinea era blestemat. La cruce, Isus a implinit legea in locul nostru, dandu-ne neprihanirea Sa, pentru ca astfel sa nu mai fim sub blestem ci sa avem parte de toate binecuvantarile care in El sunt DA si AMIN.

Deci la cruce s-a produs un schimb, pe care il numim "har" caci este un dar nemeritat, necastigat.
Tot ceea ce ce noi eram (pacat/blestem), a fost transferat asupra Lui Isus si El a primit ceea ce meritam noi, fara ca El sa merite. Tot ceea ce El era (neprihanire/binecuvantare), a fost transferat asupra noastra si noi am primit ceea ce nu meritam (toate binecuvantarile ce decurg din neprihanire).