vineri, 11 iulie 2008

Dumnezeu ajuta pe cei neajutorati

Psa 63:7 Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Sunt oameni care mi-au spus „te rog, roaga-te pentru mine, nu vad calea de iesire din situatia in care ma aflu, stiu ca e vina mea, acum nici nu mai stiu daca Dumnezeu imi aude rugaciunile”

Daca stai sa te gandesti putin, cele mai multe dintre problemele noastre ni le facem noi singuri. Dar atunci cand meritam pedeapsa si nu binecuvantarea, primim har – favoare si ajutor nemeritat de la Dumnezeu.

Atunci cand incetam a incerca sa meritam ajutorul Lui Dumneyeu, Dumnezeu este mai mult decat dornic sa ne fie Mantuitor. Dar cand continuam sa incercam sa ne rezolvam problemele, atunci suntem proprii nostri mantuitori.

Poate gandesti „dar tu nu stii ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri?”

Contrar credintei populare, aceste cuvinte nu sunt din Biblie. Dumnezeu nu-i ajuta pe acei care se ajuta singuri. El ii ajuta pe aceia care sunt neajutorati si dependenti de El. El ii ajuta pe aceea care privesc la El ca singura lor sursa de ajutor pentru problemele lor.

Daca tu spui ca problema ta este ca esti slab, Dumnezeu spune spune „Asta nu e o problema fiindca Eu sunt taria ta” iar daca spui „Doamne, fata mea e problema, sunt urat”, Dumnezeu va spune „ fata Mea va straluci peste a ta, Eu sunt slava ta”. Daca tu spui „Doamne, eu sunt problema, sunt un nimeni”, Dumnezeu spune „Eu te voi face cineva”

Din pacate multi dintre noi inca incercam sa ne ajutam singuri, crezand ca pentru anumite lucruri nu avem nevoie de Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune „fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan15:5). Credem cu adevarat acest lucru? Sau credem ca putem face face si fara El anumite lucruri ca sa ne ajutam?

Numai atunci cand ne dam seama ca nu putem face nimic fara El prin noi insine, atunci putem face toate lucrurile prin Cristos care ne intareste (Filipeni4:13). Atunci vom vedea favorul si ajutorul nemeritatal Lui Dumnezeu eliberandu-ne din orice problema.

Un comentariu:

elena spunea...

Problema este ca noi inca nu suntem constienti pe pozitia noastra in Cristos, de fii de Dumnezeu. Noi inca umblam cu mana intinsa la portile orasului, cersind. Negam si ascundem identitatea noastra de printi ai cerului sub o falsa mantie de umilinta: "nu pot sa spun asta despre mine pt ca ar dovedi mandrie, aroganta". Gresit. Dumnezeu se mandreste cu noi, iar noi ne temem sa fim fiii Lui. Ne-am obisnuit cu Dumnezeu ca Mantuitor si ne place sa ne ierte mereu, dar nu ne place Dumnezeu ca Domn, ca Celui caruia trebuie sa-I supunem toate.